Năvalnicelor flăcări, șuvoi Iubirii-n vis mă
Învolbură… Nu-i cântec tot calendarul strunii?
Nu le mustra veninul doftoricit de pismă,
Că dorului trăsura ne-o-nalță-n cer lăstunii!
Poți, tu, lega lumina-n curmei de gând, cu lațul,
Sau roua să o depeni pe țevii seci, ca inul?
De-atâta primăvară, rapsod îmi este brațul,
Iar ochiu-n sete-ți soarbe transcendental pelinul.
Gelos n-aș fi pe ape? lăute’-i alăutul,
Scris lung privighetorii din nepermise zodii.
N-au fost luminătorii, ci-a luminat sărutul
Cântărilor cântarea îngemănând-o-n rodii.
Bea vinului pariul ce-ai pus pe nemurire,
C-ai câștigat toți spinii coroanei de Iubire!
dumitruichim 