Artist, Raluca Pilat, Jeux d’amour

Cum te urăsc Iubire, când te iubesc cu ură,
Ca foc ce-n foc se arde, nemistuirii strungă!
Devii tot mai oglindă, chiar blestemare pură –
Din iad să-ți bei răcoarea, și iadul să n-ajungă….

Principiu-acelor vase ce-și zic comunicante,
Mă-ntreb dacă și Ție cumva nu Ți s-aplică;
Otrava geloziei mi-o schimbi în diamante
Cu-adânca limpezime când fluierul urzică.

Iubind, îmi sunt vânatul și tot eu vânătorul.
De ce-ai făcut din vorbă pervers scrin de Pandoră,
Și nu mi-ai spus că-n lutul din palmă Ți-ai pus dorul
De-a-ngenunchea, ca omul, sub umbră și sub oră?

Iar dacă-acel principiu a fost și cu-ntrupatul,
Nu-i drept ca geloziei să-i împărțim păcatul?