Ce mândră porți în lesă și-n ochi sălbatici, tigrii,
Zăludele safire bârfindu-te-n colan!
Banală? Nu! lascivă, chiar și atunci când vii, gri
Spre violet nostalgic penumbrei de mărgean.

În toate – Salomee, din sadic dans, plăcere…
Dă-i gloatei isterie, pâine și circ, și fumul!
Nu cu oţet prinzi zborul, ci cu-nșoptiri de miere,
Cum își dezbracă mintea de noaptea ei, parfumul.

E sete, foame, flăcări, când sfâșie felina…
Cherchez la femme? Dar unde, din scenă, e poetul?
De ce-ai dat frâul liber otrăvilor, lumina?
Metafora nu-i strâmbă, când ceri pe ea profetul?

Sunt curva ordinară, dar și Botezătorul…
De-ngăduit-ai tava, au n-ai uitat zăvorul?