Poveste de Crăciun
După ce craii şi-au scos danie
din cufărul cu aur, tămâi şi diamante
pe marginea de iesle s’a oprit
o gânganie.
“Bunule Iosif, i-a spus,
lasă-mă şi pe mine
să-l văd pe Iisus.”
Bătrânul somnoros
i-a răspuns doar atât:
“Fugi de-aici vierme urât!”
Era aşa de mic şi sărac,
cu-o hăinuţă făcută din sac
şi-avea un bordei undeva după-o frunză.
Pruncul râdea
de giumbuşlucurile şi jocurile de-a ghici
ce le făcea pe-o bucată de pai
puiul de licurici.
Dar când să plece: “Vai mie
e noapte afară şi mama nu ştie
de mine, c-am plecat după stea,
uite-aşa,
şi-am ajuns până-aici.”
Atunci Maica Domnului
luă de la magi nişte clipe
modelându-i aripe,
iar la plecare în dar,
de după spetează,
din candela somnului,
a luat o rază
şi i-o’mpleti felinar.
Zbura ca fum de tămâie aripa meşteră
luminând toate ungherile
din peşteră
cu ‘nfloriri de aur şi tei,
apoi se opri cu palmele strânse în rugăciune:
“Maică a Domnului îngăduie
în grabă să-i aduc şi pe-ai mei.”
Kitchener, Ontario, Canada
Dumitru Ichim
