PĂSTORII DIN BETLEEM ȘI MICUL BOTEZĂTOR
Intr’o seară ciobanii s’au trezit cu el că intră în ogradă ca şi cum ar fi fost de al casei. Mulgeau oile în ţarcuri şi mare le-a fost mirarea văzând modul cum câinii l’au întâmpinat pe străin. Erau câini mari, ciobăneşti, care nu o dată s’au bătut cu lupii care dădeau târcoale stânei, doar doar că vor găsi vreo oaie rătăcită de turmă şi să o sfârtece. De data aceasta câinii se strânseseră în jurul străinului, se gudurau în jurul lui ca şi cum ar fi fost stăpânul lor care a lipsit un timp din mijlocul lor şi acum se întorcea acasă. Isi arătau bucuria în felul lor, unii punând labele pe umerii lui şi lingându-l, iar străinul îi îmbrăţişa pe fiecare, mângâindu-i şi spunându-le pe nume. Ciobanii au lăsat oile unele mulse, altele nemulse, unii privind cu braţele încrucişate, alţii cu şiştarele în mână. Ca în armată se făcuse două tabere. De o parte erau ciobanii năuciţi de ceva ce nu văzuseră în viaţa lor, de partea cealălată Micul Botezător şi câinii ciobăneşti ridicând capul spre el,apoi privind spre ciobani Zise câinele bălţat, cel respectat de toţi: “Cum nu-l cunoaşteţi, sau vă faceţi că nu-l cunoaşteţi? “ Ciobanii n’au înţeles nimic din modularea vocii cu care câinele încerca să comunice ceva deosebit că ar fi vreo primejdie.Se adresă câinilor care se uitară unii la alţii şi din nou la stăpânii lor:”In fiecare zi mergem cu oile la adăpat şi ei se miră de parcă au căzut în cap şi nu l-au văzut niciodată.
