Tags
PĂIENJĂNIȚA
S-au întors ciobanii sus, la stână,
iar Maica obosită
mai,mai, să-nchidă somnului portița,
când
pe marginea de iesle,
de la’nceputul veacului – bătrână,
cu acu’n mână,
duios privea spre Ea
păienjănița.
”Nu tresări de frică pentru Fiul tău,
că am venit și eu să mă închin,
iar nu să-I fac vreun rău.
Nimic.
Vezi raza asta de la stea?
Prin gaură de ac încerc
ca să-i strecor
firul de aur tors a borangic,
dar mâna tremură
și ochiul tot mereu mă’nșală…”
Și Maica ajută păienjănița,
de toate pentru toate mulțumind,
dar gândul care fură, peste vremi o duce
și tresări văzând pe haina ei însemnul
ce semăna atât de mult cu-o cruce…
… și un suspin se strecură pe sub colind.