Tag Archives: Iisus

CÂND DUMNEZEU A PLÂNS PE UN TOIAG

06 Monday Feb 2012

Posted by in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

, , , , , , ,

CÂND DUMNEZEU A PLÂNS PE UN TOIAG

N’au fost nici harfe să îngâne merii,

ci numai piatră pe piatră,

cuiburi de piatră sub grindă de piatră

a viespe de

slovă scufundându-se’n lespede

până’n rărunchii tăcerii.

Nici fluiere n’au fost și nici tâmpine

când Simeon a venit să-L întâmpine.

Totul de piatră. Cremene mută.

A-ngenuncheat Bătrânul în cuvânt

ca văluritul lunii pe vioară –

acum lumină și-apoi iarăși tărie:

”Marie

și Pururea Fecioară,

așteptărilor mele-mprumută

Pruncul tău și-al Duhului Sfânt…!”

N-au fost nici goarne, nici tâmpine

când Simeon a venit să-L întâmpine,

ci doar alături piatra încerca străluminii

amestecul de sânge cu-al sfintelor ape

spre cristal limpezind negrăit axion,

pe când Bătrânul își strângea în pleoape

povara de lumină a lacrimii, cu greu,

așa cum pe ascuns

o plânse însuși Dumnezeu

pe lemnul de toiag al lui Aaron.

BLAGOVEȘTENIE

06 Monday Feb 2012

Posted by in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

, , , , , ,

BLAGOVEȘTENIE

Ca la’nceput de lumi

fusese Duhul și aripa

cum noi i-am scris-o a columb sau pescăruș,

genuni chemând genunea spre albuș.

Era ningai de veacuri, dar nenăscută clipa

când fără soare se făcuse seară.

In Nazaret, la o fecioară,

trimis a fost într’aripatul spirit

dar nu avea în mână, din rai sau din amiază

nici crin și nici narcise,

că-atunci când o văzuse

el însuși înflorise

în loc de aripi vechi – petale noi de rază.

..și cum va fi, pe rând i-a spus

că ea va naște pe Iisus.

Ca la’nceput de lumi,

lumina pe lumină-o s’o umbrească

și va rodi din Duhul Sfânt.

Abia la’ntoarcere ținea,

în loc de crin,

potirul clipei de pământ

de la Fecioară,

grăbit în zborul nazarin,

din el să-mpărtășească

pe Dumnezeu întâia oară.

POVESTEA LUI IOV ÎN OGLINDĂ

06 Monday Feb 2012

Posted by in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

, , , , , , , ,

POVESTEA  LUI  IOV  ÎN  OGLINDĂ

Ispititorul îndrăzni să-I treacă pragul

și pentru sufletul lui Iov

lui Dumnezeu propuse, ca plăsmuit spre zapis,

rămășagul.

Se știe de taifasul scurt și ce-a urmat,

dar ce nu știm și nici Ispititorul

nici până astăzi n-a avut habar

că lutăria unde Iov fusese îngropat

ajunse moștenire

din neam în neam unui olar.

Și printre oale, ocarine și ulcele

și lebăda ulciorului de nard,

din albă prohodire și din psalm durut

olarul

pipăind zvâcnitul de lumină

a meșterit din lut potirul

pe care Iisus l-a folosit la Cină.

Șoptire, glas, sau vreun eres părelnic?

Olarul

între vis după istov

pe raft a auzit potirul

spunând povestea celui ce fusese Iov

ulciorului cu smalțul feciorelnic.

”… eu am văzut

ce nici Satana nu avea pe fus

cunoașterii

cum inima-mi va fi aleasă

nu numai iesle Nașterii

ci că va fi mireasă

lui Iisus.

De fiecare dată

când suferința  îmi șușotea pe roată

și lacrima și lutul

gândeam la Cina de Lumină –

potirul care fuse lutul meu

abia suflat de spuze

chiar însuși Dumnezeu o să-l sărute

pe buze.

Poveste de Crăciun

24 Saturday Dec 2011

Posted by in Crăciun, Poezii

≈ Leave a comment

Tags

, , , , ,

Poveste de Crăciun

 

După ce craii şi-au scos danie

din cufărul cu aur, tămâi şi diamante

pe marginea de iesle s’a oprit

o gânganie.

“Bunule Iosif, i-a spus,

lasă-mă şi pe mine

să-l văd pe Iisus.”

Bătrânul somnoros

i-a răspuns doar atât:

“Fugi de-aici vierme urât!”

Era aşa de mic şi sărac,

cu-o hăinuţă făcută din sac

şi-avea un bordei undeva după-o frunză.

Pruncul râdea

de giumbuşlucurile şi jocurile de-a ghici

ce le făcea pe-o bucată de pai

puiul de licurici.

Dar când să plece: “Vai mie

e noapte afară şi mama nu ştie

de mine, c-am plecat după stea,

uite-aşa,

şi-am ajuns până-aici.”

Atunci Maica Domnului

luă de la magi nişte clipe

modelându-i aripe,

iar la plecare în dar,

de după spetează,

din candela somnului,

a luat o rază

şi i-o’mpleti felinar.

 

Zbura ca fum de tămâie aripa meşteră

luminând toate ungherile

din peşteră

cu ‘nfloriri de aur şi tei,

apoi se opri  cu palmele strânse în rugăciune:

“Maică a Domnului îngăduie

în grabă să-i aduc şi pe-ai mei.”

 

Kitchener, Ontario, Canada

 

Dumitru Ichim

Colindând cu Esenin

24 Saturday Dec 2011

Posted by in Crăciun, Poezii

≈ Leave a comment

Tags

, , ,

Colindând cu Esenin

Patru cai la sănii

pune-mi gând hoinar,

de Crăciun acasă

m-oi întoarce iar.

Zurgălăi să sune

a cleştar şi ger,

chiot, scrie-i lunii

virgula pe cer.

Neaua să scrâşnească

precum lupul prins,

cum trecură anii

brazi cu părul nins!

Hai, bade Esenin

urcă’n troica mea,

pe sub pini copilul  –

tremurândă stea.

Ne aşteaptă mama’n

pragul cu bureţi:

– Fii ai rătăcirii,

pe-unde-aţi fost băieţi?

Si-o să te sărute:

– Nu pleca, rămâi!

Eu ţi-oi face semnul

să spui tu întâi:

“Hei, voi sănii, sănii…”

izbă sub mălin,

dat-am zării anii,

dar la toţi – străin.

Toarnă mamă vinul

să sorbim din stea

că ulcica-i goală

ca şi viaţa mea.

Prea târziu colindul

coborâi pe runc,

peştera-i pustie

de fugarul Prunc.

Mi-a nins mărul vremea

Fiului Pierdut,

ia-mă’n braţe mamă,

iartă ochiul mut,

şi pe brad anină-mi

drumul meu hai-hui

să fim iar cu Pruncul

şi cu mama Lui.

SILENT NIGHT

05 Monday Dec 2011

Posted by in Crăciun, Poezii

≈ Leave a comment

Tags

, , , ,

SILENT NIGHT

Uite pe aici zbura îngerul!

Cu fiecare nervură te strig înger al nopţii luminoase.

De ce din tăcerea ta numai rugina îmi cade în ochi?

“Silent night, holy night…”

Ning îngerii albi acoperind şi poarta şi bradul.

“All is calm, all is bright…”

Unde să fug de mine în această noapte?

Toate porţile mi s’au închis.

Primiţi cu colindatul? întreba Iosif,

şi toate hanurile din Betleem erau pline,

iar în cele din urmă a găsit o peşteră

în care s’a născut Pruncul.

Ingere, câte lumini sunt în vitrinile lumii

în această noapte în care îmi bâjbâi sinele!

“Fecioara astăzi pre cel mai presus de fiinţă naşte…”

Cum mi-au tăiat toţi brazii din suflet!

Si eu aşi vrea să mă nasc…

“Si pământul peşteră Celui neapropiat aduce…”

Iată inima mea – fusese cerul în care îngerii

se jucau cu mine de-a v’aţi ascunselea –

e grajd de animale acum

cu iesle, bălegar şi paie.

Trezeşte-mă Dătătorule de Lumină.

Lacrimii mele îi este de ajuns

chiar şi o şoaptă de înger.

Primul vis de Crăciun

05 Monday Dec 2011

Posted by in Crăciun, Poezii

≈ Leave a comment

Tags

, ,

Primul vis de Crăciun

 

Ninge’n drumul runcului…

Azi se naşte Pruncul Lui!

Steaua şi-a ieşit în tindă

torcând cerul în colindă

pentru faşă  – curcubeu –

îi ţese lui Dumnezeu,

Dumnezeu cel mititel,

în scutec de bumbăcel…

 

Dormi, ca apele’n oglindă

somnul vrând ca să şi-l prindă.

Pe prichiciul de la lună

noaptea-i sfântă, noapte bună!

Noapte lină-a linelor

din neamul aminelor

care zbor spre cuib de foc

cu tămâie în boboc !

 

Lin amin tăcerea fură

ducând degetul la gură:

Soaptele şoptite ni-s…

Râde-n somn şi-i primul vis!

DORMI IISUSE, MĂCAR DE CRĂCIUN

28 Monday Nov 2011

Posted by in Crăciun, Poezii

≈ 1 Comment

Tags

, , ,

DORMI IISUSE, MĂCAR DE CRĂCIUN

Clopote albe, clopote ning,

pentru Fecioară de veac se ating.

Ingerii urma’n omăt nu’ndrăznesc.

Ninge colindul – pretutindenesc.

Clopote dalbe bing-bingul  de nea

de-azi noapte la magi le-a nins peste stea.

Taina’nflorește  –  colindul pe fașă  –

când veșnicia de timp se ghioașă .

Florile dalbe lin peste lin se adun:

Dormi Iisuse, măcar de Crăciun!

COLINDUL INGERILOR

28 Monday Nov 2011

Posted by in Crăciun, Poezii

≈ Leave a comment

Tags

, , , ,

COLINDUL INGERILOR

 

– Somnul cearcă vrând să-L prindă,

cum îl legeni somnului,

Sfântă Maică-a Domnului

ne primești pentru colindă?

După noi și-alți îngeri vin,

parcă ning, tot ceru-i plin,

c-au umplut și cărăruia

ca să-I cânte aleluia.

 

– Dulce-i somnul de copil,

dar intrați – tiptil, tiptil,

să-I cântăm până la ușă

colindul de legănușă:

– Nani, nani, Prunc din cer

dormi sub ram de lerui ler,

nani că Te-ai întrupat

pentru noi Fiu de-mpărat,

dormi lumină fără seară,

născut astăzi din Fecioară,

linu-i lin din undă lină,

dormi Lumină din Lumină,

somnul lin, tot mai aproape,

ca sărut șoptit pe pleoape.

 

***

Pe trifoi a ler cosit –

somn mușat din cer sorbit !

Mărul lângă El visează

dalbu-n psalm cum se’ncrustează

și sfios  să nu-L trezească

s-a ascuns să înflorească.

Steaua își apleacă spicul,

ca să vadă Pruncul, micul…

 

Doar colindul mai adie:

… somn ușor… mărire Ție…

PĂIENJĂNIȚA

28 Monday Nov 2011

Posted by in Crăciun, Poezii

≈ Leave a comment

Tags

, , ,

PĂIENJĂNIȚA

S-au întors  ciobanii  sus, la stână,

iar Maica obosită

mai,mai, să-nchidă somnului portița,

când

pe marginea de iesle,

de la’nceputul veacului – bătrână,

cu acu’n mână,

duios privea spre Ea

păienjănița.

”Nu tresări de frică pentru Fiul tău,

că am venit și eu să mă închin,

iar nu să-I fac vreun rău.

Nimic.

Vezi raza asta de la stea?

Prin gaură de ac încerc

ca să-i strecor

firul de aur tors a borangic,

dar mâna tremură

și ochiul tot mereu mă’nșală…”

Și Maica ajută păienjănița,

de toate pentru toate mulțumind,

dar gândul care fură, peste vremi o duce

și tresări văzând pe haina ei însemnul

ce semăna atât de mult cu-o cruce…

… și un suspin se strecură pe sub colind.