Împărtășesc cu vântul, în vesel salt, ciulinii.
Un greier dă s-adoarmă citind Garcia Lorca.
Băui Fără-Hotarul, trei nopți, cu beduinii…
Muierile prin corturi cârpesc cu aur smiorca,

Dau lustru cataramei, străluciul de căpestre.
Pe unde-i hanul nopții, nu-mi întrebați simunul?
Nisipurile roșii cer os domnesc din zestre,
Din cămilari, oglinzii nu i-a rămas niciunul.

Mă-ntorc s-aduc tezaur apusului, și totuși…
Harapule, pur sânge, înhaţă-mi din jăratic!
M-așteaptă Riga-Verde având în stemă lotuși,
Când cel mai rău din drumuri, mi-e sub belciug ostatic

Sonetului… Prințesă, năstrapă de absint
Salcâmilor, bea-mi floarea pădurii de argint!