Faci dragoste, ca pâinea, că-n amândouă-s frângeri!
Nu-i focul ce dă gustul din sfânt frământ de cocă?
Că jertfa de lumină e când din cedru sângeri,
Iar lacrimei, ca Moise, slobod îi dai din rocă.

Dar de ”făcutul urii”? Ce vorbă hodoroagă!
Doar numai un nepismen Ți-ar pângări amvonul!
Alchimizezi poșirca în fagur ce se roagă?
Poiană-n ziua-a opta Ți-adoarme octogonul.

Aseară inorogul veni din iaz să beie…
Ce-i rău dacă realul vrea basmul să-mi culeagă?
Că-n sâni răsfățul lunii îl ții ascuns sub cheie,
Miroase-a floare coasa, când spun cât mi-ești de dragă!

Iar celui ce Grădina ne-a-nchis, dau sfat și rogu-l:
Din fânul de iubire trăiește inorogul!