Să mă compar cu Tine-i mai rău ca blasfemia!

Nici cel ce-a fost Luceafăr, fecioara dimineții,

N-ar îndrăzni, și totuși, Vecin al meu cu via

Te chem la vânătoare, cu slova și ereții,

 

Să prindem nărăvașul gând ne-nvățat cu țarcul

Ce-Ți calcă peste hatul olaturilor Tale.

De ce fără ispravă-i capcana Ta și arcul?

Nu-i vinovat Olarul de-argila rea de oale?

 

Când ai făcut pădurea atât i-ai zis, să cânte!

Și nu crâcnește frunza, poieni, privighetoare,

Dar lutul meu s’-aleagă pe cine-l vrea la trânte?

De nu știu s-aleg voia de ce mi-ai dat-o oare?

 

Că ai văzut Tu însuți dând firea-mi lui Iisus,

Nu gândul Lui pe cruce, ci inima i-au pus!