Tags

,

fs_voichita

Corn de os suflat în aur
cheamă lung, prelung din veac…

Pentru dor lui Riga Laur
nici chiar cupa nu-i dă leac

și nici scripca pipărată
iaduri scăpărând în danț,
când prin inimă-i s-arată
mlădioasa din Bizanț.

”Hai, diece, scrie-i iară
despre prințul ei din nord.
Din văzduhuri stea fecioară
să-i aduc sunt de acord.

Buchilor ce-argintu-nrour
dă-le sclipetul din scapăr,
că-ntre coarnele de bour
o să-i prind mândrul luceafăr,

și cu har întoarce-n peană
strămătură de rubin,
c-aș dori să-i pun coroană
peste neamul mușatin.”

***

Pe cărare trapezuntă –
soli cu daruri și inel
pentru-mpărăteasca nuntă
cum n-a fost alta la fel!

Să cânți dorul Rigăi Laur
codrii-n frunze nu ne-ajung.

Corn de os suflat în aur
cheamă lung, tot mai prelung,

iar din prag de mărgărint
cornul lunii de argint
risipindu-se pe apă
basm cum n-a mai fost să-nceapă.

Advertisements