Dacă m-aș pierde pe mare
de-aleanul fiordului,
steaua nordului
îmi va fi de ajuns.

De mă voi pierde prin iarbă,
sau pe sub raza ce doare,
cu puțină așteptare,
brândușele morților dragi,
violetul înalt au să-mi spună.

Dar de mine mă tem,
când scăpată din ham
mi-e steaua nebună…

Cântec al meu!
Ți-am cusut din blestem
firul de aur și verde.
Numai iubirea mă poate pierde.