Foto: healing of the blind man by Brian Jeckel

Omul care vede cu mâinile,
mi-a zis:
”Lasă-mă,
să-ți mai citesc încă o dată
fața ta.

Cu vârful degetelor,
mi se pare
că am atins
o lacrimă uscată,
sau poate
un cântec de dragoste
din propria-i cenușă reaprinsă.

Se face seară,
mi-a spus iarăși.
Simt în aer mirosul de fum
al trenului pierdut.”

Și-a ridicat apoi
toiagul alb
și cu el
a dat semnul plecării.

Nu știam
că omul care citea cu mâinile,
ca un gropar, ca un profet,
era șeful gării
în care se vânduse
ultimul bilet.