• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Tag Archives: PIN

ACATIST SUB CREANGĂ DE PIN

27 Saturday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 4 Comments

Tags

ACATIST, CREANGĂ, PIN

i-posti-imperdibili-3

La ce mi-ar mai folosi
numele
când nimeni prin el nu mă strigă?

Pinule,
nu vrei o tristețe în plus?
Singurătăților rigă
căror din ele m-ai spus?
Ecoul,
trecut de zănoagă,
ar vrea să se-ntoarcă
precum steaua
ce-și bea din fântână
amarul, de parcă
blestemul de aur
și-ar dori prin sărut să-și culeagă.

Zburătoarea
cu aripi albastre
îți bate de-aseară în lemn.
Ce fel de morse îți scrie,
mărunte
în semn,
cu numele meu pentru punte,
cea albă, tăcândă, din scânduri?
Pentru ce,
în noaptea fără de untdelemn,
te îngânduri?

Ia numele meu, cât mai este.
De poveste,
iar te-ndoiești că a fost?
Scrie-l pe albul răscrucii –
odihnă
cărărilor
ce prin el s-au tot dus!

Tu, care porți
lacrima lui Dumnezeu,
spune părintelui vânt
să mă înșoapte prin cetini,
pe unde doar pinul
își curge aminul…

Și urcă,
frate de sânge, și umbră,
și plâns de vioară,
în genunchi, peste piatră,
fă-te cărare singurătăților,
dar urcă mereu,
du-o
mai dincolo de sus,
pe unde lumina
în inima ei se scoboară.

Oare cântecul meu
ar putea să-ți fie povară
c-o simplă tristețe în plus?

SINGURĂTĂȚILE PINULUI

14 Sunday Dec 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

PIN, SINGURĂTĂȚI

pinoloricato10

SINGURĂTĂȚILE PINULUI

…s-a dus în munte și era singur ( Ioan 6,15)

Nici pădurea
nu l-a vrut printre ai săi.
L-a alungat
tocmai la marginea drumului
pe unde
numai căruța tăietorului de lemne
se-aude din când în când blestemând,
sau urgia furtunii urlând
când își rătăcește norii.

Ciocănitoarea
i-a bătut la ușă.
”Intră, i-a strigat pinul.
De când te aștept, moarte,
faţa ta să o simt
aplecată pe-obrazul viorii!
O să-ți spun
tot ce nu știi despre tine,
tu – cântec al dorului meu,
tu, ce-ai legănat în brațe
singurătățile lui Dumnezeu.
Iată, continuă pinul,
nu-i prea mult timp, intră moarte!”

Dar ciocănitoarea era doar o pasăre
și a zburat mai departe.

Pe prispa lui
s-a auzit vântul din nord,
ca fâșâitul pașilor.
”Intră, oricine ești,
și-ascultă singurătățile mele
cum una pe alta se strig.
Intră,
și ție ți-o fi noapte
de scârțâi a groază și frig
ca frânghia sinucigașilor.”

Dar vântul se gândea în altă parte
și a trecut mai departe.

În cele din urmă
sub el s-a oprit Lucrătorul-din-Lemn
ascultând adâncul oftatului greu,
cum niciodată
n-a putut să plângă un pin.
”Aș putea să te prefac în smochin,
cum încă mai scrie în carte,
dar n-a sosit ceasul Meu,
cumpărătorul de moarte!”

Și-ar fi trecut și El mai departe,
cum prin inima nopții
suspinul,
dar urcându-se-n munte
era atât de singur,
ca-ntr-o oglindă
din care ieșeau în genunchi către El
umbrele crucii și pinul.

APOCRIFA DE PIN A LUI YOHO

12 Friday Sep 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

APOCRIFA, PIN, YOHO

10580264_945315772160850_4250668057996293384_n

Deasupra genunii,
brațul Tău de piatră întins
ține în palmă un pin.

De unde-ai luat
pământul lumesc,
Tu care ești numai piatră,
că dincolo de norii
de la poalele Tale
nici măcar gândul pămânesc
n-a cunoscut scuturatul pe tălpi
de țărână și colb?

Spune, Yoho,
ce vrei să ne spui prin mâna întinsă
deasupra genunii
cu pinul în palmă?
Oare-mbrățișarea puiului de vânt ,
merinde cântării, i-o fi de-ajuns?
Sau umbra corbului alb –
pierdută prin râpi și prăpăstii?

Poate că seara
îl inviți la masă cu Tine.
Ca unui prunc,
moi degetu-n singurătățile Tale
și-i dai ca să sugă
din vinul sângelui Tău.
E și un apoi
după cina voastră de taină.
Îl muți din nou
în mâna Ta dreaptă,
deasupra genunii să doarmă.

Chiar și vulturii roșii,
cu umbră de zbor, îl hrănesc pe furiș,
dar săracul cum ar putea să răspundă,
că până și cuibul
la fel e din humă zidit
spre pământească vorbă.

Soho,
ai Tu nevoie de rădăcini,
de-amarul aminte al lor
să-Ți prohodească în pumnul deschis,
Tu,
care în palmele Tale,
pe om l-ai zidit din tristeți?
Sau, cine știe,
din clisa țărânii de-atunci
a plămădirii de chip
Ți-a mai rămas neșters
puțin din lutul roșu
al inimii de om,
destul rădăcinii de pin,
formă de cui în palmele Tale,
litera
de care se agață, Nenumitule,
lumina numelui Tău
deasupra genunii din om,
bucoavna,
din tetragrama de flăcări,
pe care numai vulturii roșii
din cuibul de inimă și soare
mai știu să Ți-o zboare.

Pe vârf de munte…

13 Wednesday Aug 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

munte, PIN, vârf

download-pin

Pe vârf de munte
Desenând metaforă
Părelnic pinul.

Ce strâmb gât de vioară!
Steaua-mi polară – arcuş.

A nins peste pin…

03 Tuesday Jun 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

nins, PIN

pin ninsoare

A nins peste pin
Toată noaptea de noapte
Şi cerul de cer.

Dimineaţa-n pagodă
Iepurele se roagă.

FLOAREA CONULUI DE PIN

15 Thursday May 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

CON, floare…, PIN

oglinda 1

De la mine
începeau pădurile
până la Vârful cu Dor.
Când te strigam
numele tău se năștea
din setea de zbor
spre neînceputele ape
de gând netrecute,
băute
numai de primul cocor.

Nu știam iubitei să-i dau
nici flori de colț în cuvânt,
nici regalul de crin,
nici iberica roză din râvna minunii,
ci sălbatic fiindu-mi copacul,
din neamul ascunsului pin,
ți-am dăruit ca semn
poveștile lunii
oprite în conul cu raze de lemn.

Era
tot ce puteam să-nfloresc
când nu îndrăzneam
să-ți spun te iubesc
din reavănu-mi lut
și-april din tărie.
Te bucurai de conul de pin –
copil fiind de prima-i jucărie,
și-mi spuneai că va fi
ostrovul de taină tăcerilor noastre …
Nu cumva o fi fost și-un sărut,
că altfel fiind cerul
din nou altui cer se-ncepea,
privirea-ți numai pe-atuncea-având,
ca zările mării,
tristeți atât de albastre?

O fi fost, o fi fost..
dar ce rost?
Focu-i stins, drumu-i fum…
De va fi să-l găsești,
con de foc și ostrov,
con de pin,
rătăcit prin sertare,
grijă ai
să nu-l calci în picioare,
zic și eu, din greșeală.
Inima-i încă desculță
iar conul înțeapă
ca așchia spartei oglinzi,
cu vârf ascuţit de crai nou,
înțepând peste apă
străpunsul de seară
până la os de ecou…

Pe amândoi, ai grijă,
la fel o să ne doară.

Recent Posts

  • Răscruce
  • Psalmul pescuirii minunate
  • Desen in carbune
  • Psalm la Zidul Plangerii
  • Psalmul Nasterii

Archives

  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Blog at WordPress.com.

Cancel

 
Loading Comments...
Comment
    ×
    Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
    To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy