Am să-ndrăznesc povață să dau ierbii,
Ușor obrazul peste mine pună,
Ca pe-o vioară adăpându-și cerbii
Cu limpezirea nopților din strună.

A carillon chema-va carioca,
Nestins de zări e-n cântec, deci întornu-l;
Din Algonquin și până la Muskoka,
Rar, albi mesteceni, o s-adie cornul.

Mi-e cerul mării-n roșu, ce înseamnă?
Urechea pun s-ascult ce-ndrumă drumul,
Cum celălalt meridian condamnă,
Cu fratele arțar pierzând ghiordumul.

Ca melc mă voi retrage, plin de seară,
Sonetului cu viță ca la țară.