După-atâți colindători
de peste vale,
de peste munte,
de peste nori,
Maica Domnului
a pus pe laiță-n coșarcă
alte mere,
covrigi și colaci,
turtă dulce
și parcă
era aproape gata să se culce.

A micșorat
sporovăiala feștilei,
și ca prin vis
Maicii și Copilei
i s-a părut că din iesle
Pruncul suspină.

Dar nu,
era răsuflatul de miel
suflând peste El
miros de trifoi și lumină.

Apoi Maica de Domn
i-a sărutat Fiului
piciorușul scos afară prin somn,
dezvelit din colind.
Era atât de mititel,
de sub mițele mari ale cergii
că părea
un pui curios de lalea
surprins
către zâmbetul ei înflorind.