Săptămâna Patriarhului

“Şi eu am fost în Arcadia”,cu aceste cuvinte începe şi sfârşeşte Octavian Goga o conferinţă în faţa studentilor clujeni.
Şi au am fost în Hamilton-Canada în vara acestui an la Câmpul Românesc invitat de acest
Patriarh al poeziei şi sfinţeniei care se numeşte Dumitru Ichim.
“Sunt cetăţeanul/celui mai trist amurg”,ne spune el şi din glasul lui simt cum tresare ca dintr-un abis vital amintirea argheziană a celei frumoase/triste toamne,care nu-i aşa,niciodată nu fu mai frumoasă.
Cu o făptură firavă, ruptă dintr-un picior de plai “în drumul spre Eghipet”,gingaş şi domol la glas ca un înger pierdut aici pe pământ canadian într-o lume din ce în ce mai globalizată.Limbalul cu care ţi se adresează este direct şi simplu dar vine de sus iar în poeme,străluminează prin expresii, imagini şi metafore de o modernitate frapantă.El dăruie limbii române podoabe de preţ,nestemate autentice pe care poate încă nici nu ştim să le preţuim la adevărata lor valoare.Logica normală este ineficientă pentru a recepta versuri cum acestea:
“E oare cerul acolo linie dreaptă/unde mileniul pe o secundă se-nşoaptă?”
Au poate zidul ce fostu-ne-a zidit/’nainte de-nainte când nu era-nainte/când spaţiul nu-ncolţise din semn de infinit.”Şi tot la infinit exemplele pot continua…
Intr-o seară magică ne-a “povestit” poeme,dacă aşa ceva se poate întâmpla.Desprinse şi
sugerate de cea mai sfântă carte cu glasul de înger al senectuţii care-l înnobilează Patriarhul cuvintelor a scris poemul “Sculptură în camee”.Citez din el:”Din vârf de daltă şi briceag/Bătrânul Iosif i-a cioplit/un miel şi un asin./După ce Îl priveşte cu drag/se-ntoarce la rindea şi geluit./După un timp Copilul,/prin rumeguş şi talaj,/cu ochii mari de taină,/îl trage de haină./ceva foarte grav vrând să-i spuie!/Cu mânuţa/strânge în palmă două cuie:/-Tu nu ştii acestea/cât de rău înţeapă şi muşcă?”
Cum aş putea să uit această săptămână din preajma Patriarhului poezie române!
Şi eu am fost în Canada şi m-am oprit răstimp de o clipă la Câmpul Românesc unde am stat şi am văzut!
Volumul din care am citat se întitulează “Ideograma sufletului meu”,meşteşugit tradus în engleză de Maria Muguraş Petrescu.A apărut la Gracious Light-New York,2013 cu o prefaţă scrisă de Theodor Damian

Mircea Ştefan

GARA FĂRĂ ȘINE DE TREN

Am intrat în templul unui copac
și-am învățat să înfloresc,
dar să tac.

Am intrat la piatră în rărunchi
și am deprins cum să tac, să mă înalț,
dar să stau în genunchi.

Am intrat la spic și la strugur
ucenicind tainei începută de mugur,
dar să tac, să mă înalț,
iar apoi să o-nmugur.

Cu psaltirion și țiteră
m-am întors la mine din nou
și am găsit din toate câte ceva,
dar fiecărui ecou
îi căzuse numărul de stradă
și prima literă.

GOOD BYE

De vânzare mi-e moartea,
cugetam cu mintea nătângă
de cămătar.

Când voi pleca
spre locul știut doar de tei,
toți frații mei de condei,
(oh,parcă-i și văd
cum în hohote,)
în urma mea or să plângă,
dar de invidie, din fierea bătrână,
și nu a durere dând semn,
că săcătura secăturilor
intră-n literatura română
prin Magna Cum Laude freamăt
al tuturor pădurilor,
laureat al crucii de lemn!

DUMITRU ICHIM
Kitchener, Ontario

COPILUL ÎNVAȚĂ FLORILE DESPRE CER

IMG_2294

COPILUL ÎNVAȚĂ FLORILE DESPRE CER

Când le vorbesc de Dumnezeu
florile îngenunchează
și M-ascultă…

Cel mai greu
mi-a fost să le explic
din ”Tatăl nostru…”
ce este cerul.

Ca o carte s-a deschis palmierul,
dar n-a găsit nimic
din ce voiam să le spui.
A încercat să le dumirească norul
c-ar fi un fel ca drumul lui,
dar a-nceput să plouă că nu știe.

Eu cred că ”în ceruri” se cheamă
privirea de mamă.

Unde-ar putea Tatăl nostru să fie
decât în cântarea senină,
cum numai o inimă de mamă
a putut să rostească
pe Dumnezeu ca om –
lumină din lumină?

BUJORII

pick_blush_peonies

BUJORII

De când te-au văzut
puișorii de bujor
au început să vorbească.
E-adevărat,
nu ca în piață,
ci cu totul altfel,
într-o mireasmă
pe care nimeni n-o știe,
decât poate îngerul Gabriel,
dar cât de bine
i-a-nvățat mama lor,
fără nici un pic de accent,
să pronunțe-n perfectul de alb:
Bucură-te, Marie!

Iată, ți i-am adus
(încă au oaspeți de rouă-n pridvor):
Miroase și tu limba lor!

SPICUL ÎNVAȚĂ PE COPIL ARITMETICA

ichim25

SPICUL ÎNVAȚĂ PE COPIL ARITMETICA

Pe unul îl duceau astăzi
în afara cetății
și toți plângeau
în urma dricului.

Grâul s-a-nălțat
spre urechea Copilului
șoptind către Dânsul:
”Spune-mi și mie
cât de nătâng li-e vaiul și plânsul!
N-au auzit de aritmetica
spicului?
Unu minus unu,
nu este zero cum socoata greșesc,
rezultatul spunând că-i nimic.
Nimic este zero, orfanul de număr.
Unu e-ntregime unul,
dar mai ales când îl scobor din spic.
Scădere la voi? Spre ce vă e plânsul?
Când unu cu taina adunu-l
‘nainte de zero îl spun.
Scăzutul altfel se învață
cum Tatăl mi-l scrise în spic,
că Unul se-ntoarce în unu,
iar unu n-a fost niciodată-n nimic,
de-aceea lui zero sub nas se răsfață.
Când vei fi mare
(nu uita scălâmbul din carte)
îndreaptă-le năravul de-a tot gusta din moarte!

La-nceput a fost Unu
și-apoi fu scăderea
cum numai grâul o știe:
pe unu dacă-l cobori din unu
tot unu rămâne
și-n cel care-nvie.
Iar zero?
Și-n nord și-n sud – nimicului mertic!
Doar disperată dăscălimea vă învață
mereu să-l puneți Unului în față
uitând că mai există
și aritmetica de spic.”

ÎNTÂLNIREA CU MELCUL

snail_on_a_rose

ÎNTÂLNIREA CU MELCUL

Nu știam că melcul
o fi-nvățat la vreo școală
să fie croitor.

Trandafirul,
de la colțul de pridvor,
începuse de ieri
să se scuture
petală cu petală.

Melcul,
după cum le tot măsura,
‘nainte și-napoi,
cu-atâta migală,
cred că din ele croia
haine noi
cu-aripi de sărbătoare,
pentru puiul de fluture
când va-nvăța să zboare!

COVATA DE PÂINE

98.SpanishFlw

COVATA DE PÂINE

 

Afară
luceafărul nu a uitat
să-și aprindă
greierul de seară.
 
În odăița din Nazaret
Fecioara Prea Curată
și-a pus în covată
Pruncul să doarmă
și-L leagănă cu piciorul.
 
Ca niște buze șoptind
degetele ei
răsucesc firul
din fuiorul
alb ca o noapte de salcâm
înflorind.
 
Iosif
cu ochii se-nchină
Pruncului din covată,
și către Cea Prea Curată,
bătrânul dulgher
nespusul și-l înșoaptă în lumină:
Iată, Pâinea
care s-a coborît din cer!

ÎMPĂRĂTEASA ÎNGERILOR

virtuosity81

ÎMPĂRĂTEASA ÎNGERILOR

Am auzit niște albine,
în ospeție florilor
acasă,
de-o veste cum că îngerii,
albi ca din neamul norilor,
s-ar fi vorbit să te aleagă,
exact pe tine,
chiar peste heruvimi
împărăteasă.
Și le-am grăit bujorilor
cu care mă-nțeleg
fiind de-aceeași teamă
că tu
n-ai să accepți pentru nimic,
unui Copil atât de mic
ca ei să-i fure
pe singura lui mamă.

E bine cum le-am spus?
o întrebă
cu frică Iisus.

ÎNNOURATA PROFEȚIE

71

ÎNNOURATA PROFEȚIE

”Azi l-am surprins pe Iosif
cum moțăia la amiază,
printre scule la un capăt de rază.
Pleoapă peste pleoapă.
Ca dintr-un somn urât a tresărit
când întrebai:
De ce chiar florile îmbătrânind uscării
atât de rău trifoiul lor înțeapă –
mătasa de otavă cum de se face cui?
La miel eu mă gândeam.
Poate că paiele-l înspină,
că uneori atât de trist l-aud
când doarme cum suspină
prin somn
de parcă toate visele îl dor.
I-am spus lui Iosif c-o să merg cu tine
acolo pe-unde depărtările cobor
să mă ajuți să prind un pui de nor.
– Și ce-ai vrea ca să faci cu el?
– Palat de spumă pentru miel.”

… și Maica-nțelesese
dece Bătrânul tresărise printre dălți și tesle.
Oare Copilul încă-și amintește
de primul somn ce-L chinui în iesle?
Ce o fi vrând să spună cifrata întrebare:
De ce când floarea se usucă
atât de crud te-nțeapă?
Nici ea n-avea răspuns la profeția
ce din durerea mării te adapă.
Sau poate – da.
Ce sfântă-mbrățișare!
Îl sărută pe frunte, rotundul spus cu dor:
”Las’ c-o să mergem la cules de nori,
stâlpul de foc
când v-a-nflori în flacăra de nori.”