Când le vorbesc de Dumnezeu
florile îngenunchează
și M-ascultă…

Cel mai greu
mi-a fost să le explic
din ”Tatăl nostru…”
ce este cerul.

Ca o carte s-a deschis palmierul,
dar n-a găsit nimic
din ce voiam să le spui.
A încercat să le dumirească norul
c-ar fi un fel ca drumul lui,
dar a-nceput să plouă că nu știe.

Eu cred că ”în ceruri” se cheamă
privirea de mamă.

Unde-ar putea Tatăl nostru să fie
decât în cântarea senină,
cum numai o inimă de mamă
a putut să rostească
pe Dumnezeu ca om –
lumină din lumină?