17 Tuesday May 2016
Posted in Uncategorized
Tags
Și azi mă doare fluierul aztec,
Ce n-a ajuns condorul să-l întoarne!
O vorbă-a fost, fără de punte: plec!
Din șapte găuri sfâșia din carne,
Cât poate-apusul suporta pe os
Din ruga răsucitului de lozii.
Ca la Baudelaire – același albatros,
Ce jertfă zării îl aduc matrozii.
Se cântă malaguena-n liliac…
Te-ntorci, neprețioaso, spor cu-n joker,
Duhnind a șase stele de cognac…
Au cum te simți în mâna lui, la poker?
El condor pasa… N-are variantă,
Cum tu nu știi cui fi-vei iar amantă!
16 Monday May 2016
Posted in Uncategorized
La munții-nalți și râpa-i pe măsură,
Vârf pentru șoimi, dar bahna-i pentru broaște,
Rărunchiul pietrei-i aur scos din zgură,
Doar bând din neființă-o stea se naște.
Greșeala i-e virtuții ca amnarul,
Din inimă zdrobită și din cea făr’
Nădejde, din loviri, nu-n plâns e-amarul,
Că-i sâmbur clipa ce-a-ncolțit luceafăr.
Ne-ngăduitul florii îl vrea gerul,
Și soarele, la fel, în gelozie…
Pe smârcul meu de Ți se pierde cerul,
Plătesc în lotuși lacrima târzie.
De nopții-s cât un licurici fosforic,
Aripa mi s-adapă din taboric.
14 Saturday May 2016
Posted in Uncategorized
Chiar de-s țestoasă-n os decapotabil,
Nici nu gândesc să am în străni codoșii.
Cum poți iubi fără-un simun contabil?
Nu vezi? Apusu-și bea salcâmii roșii,
Că drumu-i lung pe unde merge norul,
Din somnul nopții vis își iau păunii,
Că-n multe feluri pana-și zice zborul.
Faci cuști din corzi, dar și poiană strunii.
N-am fiert în rânză pizma, nici cu plita
Cârtiri că-argilei nu i-am fost zelotul.
De moară să vorbească numai sita,
Iubirii bucla n-o sluțească drotul.
Când psalm final va-nchide caravana,
Dați nunului să guste, ca în Cana!
13 Friday May 2016
Posted in Uncategorized
Tags
Nu cer să văd, c-ar fi miloagă ruga,
Fântânii visul nu i-l beau chiorâșii,
Ci glasul Tău pătrundă-mi hălăciuga,
Pe unde puiesc vipere pârâșii.
Tot mai departe tulnicul, talanga…
Eu cred că Te-ai suit iar în icoană.
Ce-i văzul, ne-nflorindu-mi creanga?
Oglindul, de nu-i cântec, este rană.
Ca lupul te adulmec tot în altul,
În cuib de curcubeu, nu-n Cel ce tună,
Că îmi respir din boarea Ta înaltul,
Ca apa limpezimile din lună.
Mă consolează vrabia și crinul:
– Prin colbul tău se-apropie Străinul!
12 Thursday May 2016
Posted in Uncategorized
”The green, green grass… Odihnei loc, verdeții,
Unde durerea nu-i și nici suspinul…
Așa pe nas cânta-mi-or cateheții,
Dar eu aș vrea de ochii-ți, ca pelinul,
Tot verdele, de tristul lor, subțiu-l
Ca aburul pe unde, în risipă.
Lăstunul cardinal mi-o aduna târziul
Cu flacăra ce-o poartă în aripă.
Au vei zâmbi când mi-oi preface lipca,
Tot mincinos, să-ți fur și mort sărutul?
Îți las în diată tot ce-am strâns cu scripca,
În vinul roș să mi se spele lutul.”
…Cam astfel mă plângea acordeonul,
Când m-a întors din cale telefonul!
11 Wednesday May 2016
Posted in Uncategorized
Sursa foto: net, scena din filmul ,,Liceenii” (Stefan Banica Jr. & Oana Sarbu)
”Otrăvi ce-i știu nectarului sublimul,
Aduse-s de-un arcuș din păr de iapă!
Cine e treaz, din tâlc de vis priceapă,
Că-n ochi de șarpe plânge heruvimul.
De dragoste rostiți panegiricul,
Ca despre morții duși prin ploi de seară.
Perfectă-i numai zodia amară,
Obârșie la toate nu-i nimicul?”
Și ea-l ascultă-ntr-un sonet de aur,
Studenți la anu-ntâi, dramaturgie:
”Nu-i plâns de-ajuns, fă-i și mai triști să fie!
Și nici n-ai amintit de Schopenhau’r!
De-n rol aduci mai multă întristare,
Ghici pentru cine am o sărutare?”
10 Tuesday May 2016
Posted in Uncategorized
Arunc tot alte lemne, când mă răstoarnă toana,
Pe-același jar, să-i stingă și-aripile și ghiara;
De sângelui vrei lege, la ce te-ajută vrana,
Când cea de-a treia voie te rupe-n dinți ca fiara.
Căințe, bube, ploșniți aduci la târgovină,
Smochin bogat în sfaturi, sub linia scăderii?
Că nu te-nțeapă noaptea, ci rana din lumină,
Când de la dreapta-n stânga citiși Scripturii merii.
Au nu cumva Grădina e-n tâlc nespusul Evei,
Şi numai Tu zăvoru-i cunoști cum se descuie?
Nu despre bob vorbire fac flăcările plevei,
Ca-n ochi nestins de pește, rotundul de la cuie?
Mă judece Olarul, de i-am greșit argila,
Pedeapsă-având iubirea, că nu iubești cu sila!
09 Monday May 2016
Posted in Uncategorized
Tags
De-i mic, sau mare, cercul, nu golul lui contează,
Pelerinaj i-i firea cu toate-n punct egală.
Măsura nu stă-n umbră, ci-n izvodiri de rază,
Ca fluturul ce-și face mormântul catedrală.
Credința mută munții, de-ar fi în bob cât macul!
A mea nici chiar o stâncă, pietroiul îndoielii,
Dar mi-ai văzut iubirea, ca vița cu haracul;
Tu despre mine, Toma, grăiai prin evanghelii.
O, cum? Măcar cu-n deget să Te ating, credinței?!
Nu! Te-aș cuprinde-n brațe, foc adăpându-şi scrumul,
Cu fiecare rază-nflorind circumferinței,
Chiar talpa – sărutare, au n-ai spus că ni-ești Drumul?
Tu n-ai văzut, ca roza din ghimpe-mi scot aroma;
De Paște, dă-mi corola Duminicii lui Toma!
07 Saturday May 2016
Posted in Uncategorized
E vină și pedeapsă în orice înflorire!
Nu mâzgălești ulciorul cu legi și-anatemi slute,
Ci cârlionț scrii humei, cu aur spus subțire;
Nu-i vinul mult mai dulce-n pelin de alăute?
Că nu compot pe rafturi strânsei în stih cu stupul,
Tristețea înfloririi ascunde-n ea nectarul.
Tu mi-ai întins o cupă și-n cântec ți-am strâns trupul,
Că mai setos fu brațul decât credea ploscarul.
Te port ca firul apei ce-și ia din răni absintul,
Țesând spre somnul mare ne-ngăduinței clipa
Ce loc nu are-n strungă, ca-n clevetiri alintul,
Genuna de nu doare n-a cunoscut aripa…
Mai bine povestește-mi ce-o fi visat rubinul,
De-a tresărit luminii pe buze arse vinul!
06 Friday May 2016
Posted in Uncategorized
Amarul e-o culoare, ne spun toți spaniolii,
Ce-i poți gusta tipicul chiar și-n otrava-a noua.
Cred că iubesc, că fagii-și fur straiul din magnolii;
Pe-un colț de pat stă noaptea, să nu-și trezească roua!
S-a-nnărăvit chitara de plajă andaluză,
Prin somn adelirându-și cer și delir: te amo,
Din țara unde jarul e cântec pân’ la spuză,
Iar de-o întreb de tine, hoțește-mi zice: Cheam-o!
Departe-n fundul luncii – tristețea unui graur!
Ca florile de smirnă va mirosi pelinul.
De unde ia apusul tighel mărunt de aur,
Și-al cărui sânge-l urlă-n lumina lui, rubinul?
De-a fost cândva o mie, va fi și-a doua noapte,
Că nins va fi migdalul cu ne-ndrăznite șoapte.
dumitruichim 