…ȘI DUHUL ÎN CHIP DE PORUMBEL

Credeam că-i timpul și sorocul
să m-odihnesc în palmă de olar.
Cât de frumos mi-e numele pe crucea
ce mă așteaptă, printre saci de grâu,
în colțul din hambar!

Și-am mers să văd
de ceasul s-a mai pârguit
a galben de gutuie
pe lemnul de-nainte mergătoare
al ei
și psalmul spăimântat ca să mai suie
s-a frânt în două că pe cruce
era acum un cuib de porumbei.

Flămânzi cum te chemau să le dai hrană!
Mai lasă-i Doamne pana să le crească,
prea mi-e cuvântul crud și prea golaș.
Voi aștepta afară din icoană,
dar lasă-mi crucea – naintea mergătoarea –
și virgula mi-o mută-n altă frază
până când puișorii vor învăța să zboare,
cu-aripa lor sfințind
văzduhul din văzduh,
că cine știe
poate cel din mijloc,
ce are-n cioc o rază,
de ce nu s-ar putea
să fie însuși Duhul Sfânt?