FLĂMÂNDUL PUI DE LOTUS

Ca mama care mă chema,
tot mai puternic Marea se aude
acum prin anii mei –
alean urcând prin i și e.

Sinaiului și altor munți
eu nu le port zavistie
că de sărutul Tău sunt mai aproape.

Îți mulțumesc de plânsul vechi
din cântecele-mi crude
când steaua Ta mi-o îngânai pe ape.

Mai e puțin
să mă-ntâlnesc cu Tine.
Mă bâlbâi vorbei cu retez,
gângav încerc, dar vorba-i peltă.
Ciudat Ți-am fost – copilul Tău răzleț –
risipitor de frumuseți,
dar iarăși mulțumesc,
cum munții Tăi cu pot,
de vremea să Te-mbrățișez
cu miile de brațe
ca o deltă.

Și mâl pe undeva de sunt
( mocirlă sau noroi eu nu-s),
de ciudățenie ai milă,
în drum spre Tine am văzut plângând
un pui flămând de lotus
și-am împărțit lumina Ta
din limpezitul mâl și restul de argilă.