CA SĂ FII SĂMÂNȚĂ
Ca să fii sămânță
( peste noapte, răsad),
oamenii îți vor ciopli o coajă,
un fel de păstaie,
din lemnul de brad
descântat de o gaie.
Va trebui să-nchizi ochii,
după rânduială să-ți taci
chiar și umbra răsfrântă-n cuvânt,
până te vor strecura sub pământ
după cod de sămânță.
Cel mai greu va fi
să-nchizi ochii și să taci,
dar cum să nu țipi
înaintea plecării la drum
pe dedesupt:
”Oameni nebuni,
cu pieliță rea pe aripi,
cele mai dragi flori ce-am iubit,
de ce cu roua încă pe cântec
pentru coaja aceasta le-ați rupt?”
Ca să fii sămânță
acopere-ți lutul,
cât mai bine,
cu iarnă.
Ingerul florilor
nu va uita de-ncolțitul tău,
și-l va vesti peste ceruri
ducându-l la gură,
ca pe-un sărut pe ultima goarnă.
dumitruichim 
Parinte Dumitru,
Am pierdut de ani de zile legatura cu Sfintia Voastra. Si, iata, m-a sunat prof. Neagu si mi-a prezentat adresa acestui site. Eu am trimis o vreme revista pe adresa fiului dv., dar, la un moment dat, s-a intors inapoi, pe motiv ca destinatarul nu mai e la acea adresa. Acum va scriu aici, in loc de comentariu si va dau adresa mea de e-mail. Daca ajunge, va rog sa-mi raspundeti si sa reluam legatura, pentru a raezolva mai multe probleme. Va imbratisez cu tot dragul, va urez sanatate si multe bucurii de la Domnul!
Ioan Enache