PROFEȚIE ASUPRA PRUTULUI

Așa vă grăiește Domnul Dumnezeu:
”Când pe fiecare vârf cernit de munte
se vor aprinde cuvintele
către poporul Meu,
în inima voastră să luați amintele
spre-amarele lui țineri,
voi cei din latura
cu Marea Neagră,
iar cu Marea Vineri
la fel de aproape,
tu, neam cu Răstignitul
prin țărnă, scriptură, lumină,
iată,
am chemat cele douășpe ape
la Frângerea Tainei de Cină.”
Și-a întrebat râul Ioan,
ce-și va pune capul, blând, pe pieptul Lui:

”Vei primi acolo
și-apa Prutului?
Doar știi că în Grădina basarabă
o să Te vândă, Doamne,
pe zăngănit de carboavă.”

”Lasă-l să vină,
chiar dacă Prutul
îmi va da sărutul
spurcându-i lunii toată cofa plină.”

”Dar profețiile?
Cunoaște-le
împlinirea, învățul;
de gât o să-și pună juvățul
ca să ne strice Paștele.”

Și Domnul răspunse de gestul sinistru,
nezugrăvit în icoane:
”Mi-e groază a-ți spune,
dar vreau ca să știi,
că până la urmă
ștreangul de gât și-l va pune
în stepele blestemat de pustii
de dincolo de Nistru.”