ANIVERSAREA PUNȚII ALBE

La mormântul poetei Florica Bațu Ichim

Vezi, anii noștri cum s-au dus?
O viață-ntreagă te-am iubit,
și azi la fel,
dar cu-n sonet în plus.

Și cum s-au dus prierii , vezi?
Cât te-am iubit! Cum nu ți-au spus
neîndrăznitele-mi livezi?

Opritul timp – umbrar floriu…
De ce nu vii?
Inel din lună ți-am cules –
floare de colț –
de lângă pinul de târziu
ce nu mă lași și eu să-l știu.

Cad frunze-atinse de apus,
ecouri acatistul țes:
Vezi, cerbii noștri cum s-au dus?

Răspund cu brad, șoptind, încet
cuvânt ce-o viață-am tăinuit:
Te-aștept diseară-ntr-un sonet
ce-abia a înflorit!