Genunii albe
01 Thursday May 2014
Posted Uncategorized
in01 Thursday May 2014
Posted Uncategorized
in27 Friday Jul 2012
Posted Florica Batu Ichim, Poezii
inTags
ANIVERSARE SUB TEIUL CELUILALT TĂRÂM
Tot pentru Florica Bațu
A fost un tei, ce dinadins
puntea cea albă ce ți-a-ntins?
Că numai el
prin înfloritul – rusalin de-nalt
cunoaște și tărâmul celălalt.
Ce fel de umbră grea
i-ai pus în spate stelei de-a căzut
ispitei c-ar fi nuc?
Prea repede mi-ai spus:
”Mă duc,
când nu mă vede, mi-ar fi drag
să-l păcălesc și clopotu-i să-l trag,
și-apoi să fug pe punte înapoi,
să-ți săr în brațe
și să fim doar noi.”
Crezi puntea albă
că n-avea vreun rost?
S-a risipit de parcă n-ar fi fost
și m-am trezit,
veacul, sau eu, cine-a apus?
că mie însumi parcă-mi sunt în plus.
Cerșesc la toți,
pe unii-i bat pe umăr:
”Nu vrei
să-ți dăruiesc, fără-mprumut,
restul de timp și zdroabă
cu care să plătești cu anii mei?
Nici nu ți-i număr”,
dar toți cu capul neagă
grăbindu-se pe drumul către schit,
trecând pe puntea albă,
peste aminul cel mai lin
să ia, după sfârșitul slujbei,
măcar o creangă din teiul rusalin.