• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Tag Archives: CUNEIFORMA

O CUNEIFORMĂ DE-AM GREȘI, MĂCAR

21 Thursday May 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

CUNEIFORMA, GREȘI, MĂCAR

Laurie Near,Burnished

Foto: Gallery 133, Laurie Near,Burnished

”Ai iubit, de asemeni, și păsăruica, pestriță întru toate penele sale; ai lovit-o și i-ai rupt aripile. De atunci, stă prin păduri și strigă: ”Vai, aripile mele!”
(”Epopeea lui Ghilgameș”. Tăblița a șasea.)

Miresmelor e cântec trupul tău,
ce-l știu doar vișinii și prunii,
subțirelui
din înfloritul lunii.

Prin trestii cântătoare,
cum să-ți întreb tulpina,
spre-nfiriparea căror din tristeți
pe lotus l-ai chemat dintru adânc
să însereze iazului ca floare?

Lumina
de-a umbră prinse gust, de întrupare
părerilor de rău,
când pânza florilor de in,
nu torsul de luceafăr,
menită-a fost să-mbrace trupul tău,
iar părul,
cântat podoabei de safire și topaze
în coroană.

La noapte
se va deschide cerul,
iar după mii de ani lumină,
va fi întâia oară
când va-nflori ca mărul.

Iar tu? Din nou lăuta o să-mi cerți,
că nu ți-a strâns cu struna
tot Sumerul.
Și parcă văd cum te alinți:
”Mai spune-mi pământește, încă-o dată:
ce e iubirea?
Că buzelor li-e sete de-nțeles
din ne-nțelesul ispitirii de cules.
Tăbliței scrie-i,
pe lut, cu ghimpele de trandafir ce doare,
când inima înțeapă
în locul unde aripa se naște.
Și-apoi? Mai spune-mi iar că mă iubești,
c-așa suna chemarea spre zidire,
când nu fusese încă
genunea s-o-nfioare,
nici un atunci și nici demult.
Parcă-n rostit de buze mi-amintesc
lumina sfâșierilor cum doare,
de câte ori
prin tine o ascult
și cuneiformele ți-adun.

Ce-ar fi, greșind cu scrijelarul,
în loc de spin,
povestea să ţi-o-ncepi cu un lăstun
și-ai desena
din umbra lui,
în loc de cui,
o floare pentru mine, sau o stea?
Hai, că îți dau…Ba, nu! Până la noapte
mai bine-ntreabă-ți alăuta
că eu nu-ți spun!
Așa!”

LEGATĂ-I MOARTEA SUB BLESTEMUL CUNEIFORMEI

20 Wednesday May 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 5 Comments

Tags

BLESTEM, CUNEIFORMA, LEGATĂ, moarte

alba-cruce-de-trei-metri-amplasata-la-locul-accidentului-aviatic-de-catre-satenii-din-horea-244005

LEGATĂ-I MOARTEA SUB BLESTEMUL CUNEIFORMEI

”De când m-a părăsit (Enkidu), nu mai înțeleg nimic din viață și nu încetez să tot umblu, ca un vânător care capcanele-și ascunde în inima pustiului. Dar acum hangiță, de vreme ce te-am întâlnit, spune-mi cum să scap de moartea de care tot timpul mi-e teamă.” Hangița răspunse lui Ghilgameș: ”O, Ghilgameș, unde rătăcești la voia întâmplării? Viața veșnică pe care o urmărești, n-o vei afla. Când zeii au plăsmuit omenirea, au hărăzit oamenilor moartea. Viața veșnică au păstrat-o pentru ei!”
( ”Epopeea lui Ghilgameș”. Tăblița a zecea.)

Pe unde spusul
pâlpâie a teamă,
că nu cunoaște zidul de nisip
cum să-l ridice și să-i prindă mării
descântecul de nemurire din ghioc,
de-acolo graiul meu, în sus,
prin porțile de foc,
cu tot adâncul codrilor te cheamă.

Cu tine-alături, chiar strunele frumseților tăcând,
se face taina
mai cu-adânc, nepământeană,
că-apusul înfrunzește ceru-a verde,
când peste umăr mă aplec, în cântec,
din albul lui ca din ulcior să beau.
Degeaba zeii tăi sunt zei când n-au
gustat vreodată
minunea limpezimilor din gene,
prin care dorul
adumbră a luceafăr și sărut,
izvorul
din izvor,
mereu neînțeles de-ngălbenita tigvă
a cugetului rău mirositor.

Ca lupii către lună,
mi-e inima
de bucurie când se roagă,
când tu răsari,
‘naintea lunii, brațelor flămânde.
Răsună cedrii cât îmi ești de dragă,
iar pomilor le crește
în zvâcnet răsăritul înflorind.
Ecoul se-ntoarce-n cântec
când mijlocu-ți cuprind…
Nimicuri discutăm, de frunzele căzute,
ce n-au știut
de timp să se ascundă-ntr-un sărut.

Eternul cântă chiar prin firul ierbii
vibratul lui oprindu-și-l icoană.
Când mai presus de lume te iubesc,
tu n-ai văzut izvorul
cum se coboară din strană,
iar cerbii
cu fruntea aplecată-i pun coroană
și bându-l i-o sărută?

De unde cedrii-or fi-nvățat
că mult mai agrăindă e tăcerea
când se oprește ceru-n alăută,
și celui ce-i iubit și celei ce-i e dragă
le dă tot cântecul nespus,
unul din altul
spre vârf de dor să se culeagă.

Când m-ai răpit,
din ceruri să-mi privesc pământul meu,
puțin mai mare ca un bob de curcubeu,
tristeților adâncul le-am grăit:
De-acolo jos, până aici se vede
lumina primului sărut
când lutul meu văzduhul ți-a sorbit.
Dă-mi-l din nou și fă-mă muritor,
în duh sălășluirea să ți-o port
ca vinul sacru luminându-se-n ulcior.

Cu tine-n brațe
peste bordeiul morții pot să zbor!
Au nu văzduhurile lumii
Cel Veșnic ți le-a dat spre înflorire?
Tu-mi spui de moarte
cu ecuațiile frânte-n didahie.
Cum să fiu prost
pe brânci să-i îngenunchi în cotineață,
când preacuratele văzduhuri
le port în brață
cu veșnicia lor atât de vie?

Săraca moarte!
Decât să fi umblat
ca haimana curvind prin cimitire,
mai bine-ar fi-nvățat puțină carte.
Nu e jenant
o moarte-ntreagă-a fi cacealmagiu?
La tot ce-i înțelept, iar bunul simț predomină,
să-i dai cu bota-n baltă
ca să rămâi de pomină
că ești păros ca broasca la cetire?
Că delicatul semn hieratic
al cuneiformei, de-o-ființă focului ca fire,
ce pe sub buche încă mai tresaltă,
nu-i cui, crampon,nici scoabă de sicriu,
ci litera cu care iubirile se scriu,
chiar lumea cealălaltă
începe spre Iubire
cu același semn:
al cuielor ce au pătruns în lemn!

Recent Posts

  • Răscruce
  • Psalmul pescuirii minunate
  • Desen in carbune
  • Psalm la Zidul Plangerii
  • Psalmul Nasterii

Archives

  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Create a free website or blog at WordPress.com.

Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy
  • Follow Following
    • dumitruichim
    • Join 417 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • dumitruichim
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...