• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Category Archives: Uncategorized

COPILUL ÎNVAȚĂ FLORILE DESPRE CER

24 Wednesday Jul 2013

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 4 Comments

IMG_2294

COPILUL ÎNVAȚĂ FLORILE DESPRE CER

Când le vorbesc de Dumnezeu
florile îngenunchează
și M-ascultă…

Cel mai greu
mi-a fost să le explic
din ”Tatăl nostru…”
ce este cerul.

Ca o carte s-a deschis palmierul,
dar n-a găsit nimic
din ce voiam să le spui.
A încercat să le dumirească norul
c-ar fi un fel ca drumul lui,
dar a-nceput să plouă că nu știe.

Eu cred că ”în ceruri” se cheamă
privirea de mamă.

Unde-ar putea Tatăl nostru să fie
decât în cântarea senină,
cum numai o inimă de mamă
a putut să rostească
pe Dumnezeu ca om –
lumină din lumină?

Poeme Din Gradina Luminii by Florica Batu Ichim

12 Wednesday Jun 2013

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

 

FLORICA BAȚU-ICHIM

Poeme Din Gradina Luminii by Florica Batu Ichim <click here >

Book Review (Nelogoditele Tăceri)

09 Thursday May 2013

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 1 Comment

PECEŢI LUMINOASE

Poemele lui Dumitru Ichim fundamentează perpetua căutarea a Adevărului, apropierea de cele sacre, inexpugnabile. Astfel ne aflăm pe drumul ce are ca finalitate contopirea cu Fiinţa, cu Numele Focului mereu invocat. Asistăm la integrarea în fecunda atmosferă care învăluie esenţiala problematică proprie acestor maximale pătrunderi în lumea Esenţei. Decriptând mai întâi misterele contingenţei, putem accede în arealul subtil unde primează criteriul diferenţei de nivel ontologic. Aici, sacrul nu mai poartă aparenţa unui misterium tremendum ci se înfăţişează eclatant, conform regulilor Transcendenţei: Şi mie îmi este dor de zborul pur/ fără de aer, fără aripă,/ fără de umbră din nou ca să fiu,/ numai luminii spunându-i numele,/ fără ieri, fără mâine, fără târziu/ totul atât de rotund , însă pe muche de clipă. În lumina acestor adevăruri putem înţelege mai uşor traseele existenţiale pământene.
Chiar şi negativitatea are rolul ei bine integrat în cadrul logicii supramundane, greu de pătruns în stadiul nostru de fiinţe aflate considerabil sub influenţa unei durate relative: …şi deodată cele văzute şi nevăzute/ s-au transformat în ceasuri:/ ceasuri de foc, de aer, de apă/ ceasuri de jder, ceasuri de frasin/ Poveştile se strâmbau în ceasuri de faianţă/ şi toate păsările dădeau ocol unui imens cadran./ pretutindeni ceasuri, ceasuri, ceasuri…// Nu mă preschimbaţi în orologiu,/ rogu-mă vouă cu izvoare şi biserici de lemn!/ Braţele mele nu le pot îndrepta spre orele nopţii. Pentru elevare, se impune evadarea din universul opacităţii şi căutarea neîntreruptă, aflarea pe Cale, reamintirea.
Versurile propuse de Dumitru Ichim oglindesc înaltele precepte religioase, sublimarea artistică invitându-ne la ample introspectări soteriologice. E vizată refacerea metafizicelor legături primordiale şi treptata reamintire a bazelor fiinţării. Natura perisabilă ce caracterizează materia contribuie la complexitatea procesului de pătrundere a tainelor, suferinţa umană purtând o misterioasă pecete în tot acest demers iniţiatic: Crezi tu?/ Cred, Doamne ajută necredinţei mele/ şi dacă poţi,/ să nu mă mai pândească/ nici iarba şi nici steaua,/ iar peste florile-mi de gheaţă,/ ce vor să Te cunoască,/ trage la noapte, când mă rog,/ ca pe-un amin – perdeaua. Fiorul divin, consubstanţial omenescului, va trebui să primeze în raport cu atât de cronicizatele drame ce compun imprevizibila condiţie umană. Cu toate că uneori seamănă cu o vale a scurtei plângeri, parafrazându-l pe Teodor Pâcă, semnele imaculatei spiritualităţi sunt peste tot.
Oamenii trebuie doar să aibă puterea de a le recunoaşte. Urmărim idealul redempţiunii, integrator. Nelogodirea invocată de Dumitru Ichim e starea de la care trebuie să plecăm pe calea dobândirii darului Christic: Veniţi de luaţi lumină!/ toată lumea se închină./ Inimi – clopotele bat/ că Hristos a înviat./ Îngerii în ceruri cântă/ către Născătoarea Sfântă/ bucuria ce-au aflat/ că Hristos a înviat./ Ziua Paştelui vă fie/ sănătate, bucurie/ şi cu noi cântaţi frumos/ Azi a înviat Hristos!. Toată această căutare a fundamentelor e învăluită de Dumitru Ichim cu adierea pregnantă a verbului poetic. Acesta poate ilustra şi dureroase frământări existenţiale aflate neabătut pe drumul aflării Adevărului: Mi s-a rătăcit inima/ atât de departe/ că tare mi-e frică/ dar nu de prăpastie -/ că am căzut destul,/ şi nici de moarte -/ că i-am dormit destul în pătul -/ ci de Tine. Prin re-întemeierea sacramentală, omul îşi află Rostul, bucuria comuniunii întru Logos.

Octavian Mihalcea

CINE SUNT AROMÂNII ?

17 Wednesday Apr 2013

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

they are the greatest people in the world, starting with…my wife!

cersipamantromanesc's avatarCER SI PAMANT ROMANESC

 

Aromani in port popular  

 

 

Fireste ca sunt romani, o spune chiar numele lor, cu un a protetic, o caracteristica a acestui dialect, evident romanesc. Ei rostesc cu un asemenea a inaintea cuvintelor ce incep cu anume consoane (r, l, s, f…), precum si cu vocala u: aros, alas, asparg, afiresc, aumbra, agru (ogor – «ager, agrum» in lat.) etc.

Probabil pentru o pronuntie mai eufonica si mai comoda, sprijinita pe aceasta vocala-respiro.

Zici mai usor aspun, decat spun,aros, aumbra, etc., decat abrupt: rosu, umbra. Aceasta caracteristica fonetica a determinat si numele lor dearomani armani, desi cei mai numerosi dintre ei, farserotii din Albania si Grecia de nord – etnonim probabil de la Farsala, din Tesalia/ Grecia, unde traiesc si azi multi aromani, locul unde in anul 48 i.H. Cezar l-a invins pe Pompei…

View original post 1,556 more words

Dumitru Ichim, Poems in Swedish

14 Thursday Feb 2013

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 4 Comments

DUMITRU ICHIM
Traducere: Dorina Brândusa Landén

Den vita tiden
(Timp alb)

Ljuset är inte ljus
bara ett bortglömt språk.

När natten är över saker
och vill ansluta mig
då lämnar jag allt som inte är
och flyttar från svarta rymden,
som i schack,
en knopp i den vita tiden.

Ljuset är inte ljus
bara ett bortglömt språk,
gradvis
ett rop för att vara.

Solens träd
(Copacul de soare)

På grenarna
av solens träd
natten slutar sitt förspel,
rädsla – första sekundens frestelse.

Lidandens träd!

Bara en gång har blommat,
blod,
vatten,
ljus
därefter den lämnade till oss
blå doft mot någon annanstans
och salt smak
av tår och brand.

Globalisering
(Globalizare)

De byggde en kyrka över graven,
ovanför kyrkan byggde de en synagoga,
ovanför synagogan byggdes en moské,
över moskén byggdes ett sjukhus,
över sjukhuset murades en mur,
ovanför muren byggdes en väg.
Då borgen gjorde kvarter till väggen:
det kristna kvarteret, hebreiska och muslimska,
klassiska språk kvarteret, latinska kvarteret och
grekiska kvarteret,
nation kvarteret, armeniska kvarteret, rumänska,
ryska, och så vidare.
Väggarnas epidemi fortsätter
och allt världens befolkning fick panik
när det spreds rykten
att det i själva verket var graven tom.

Fiat lux

Hur kunde vara ljus
före solen,
före månen,
före födselns brand?
Varifrån uppståndelsen
av vågen i intet
men i de möjliga också?
Utan vingar
hur roterades svindlande flygning?
Med vem har varit enad
den ursprungliga längtan?

”Först var natt.
Blunda! För att upprepa vi också,”
befallde du mig då.
Och från varandra vi drack
ljus från ljus.
Det var ingen sol,
ingen måne,
ingen födande eld eller start.

Jag tror att ljuset har blommat
från vår första kyss.

Ängels ensamhet
(Singurătatea îngerului)

Ängels ensamhet
är en blå och tung suck.
En enda gång
jag smakade dess bitterhet
och skrämd jag vände
till mins keramikers grind

och tiggde mina armar tillbaka.

Stackars ängel!
Fel född med vingar,
aldrig kunde flyga
en enda kram
som oss.

Först var jag minne,
sedan i oro
blev jag samma sång
format i lera.

Kommer du ihåg sin handflata?
Hur varmt de var
när över skuldran vi lurade oss
den första kyssen –
månen på kvitten träds gren.

Barnet sover
(Copilul doarme)

I själen körsbären
började blomma.

Ljuset också –
andetag för andetag –
blomstrar sömnen.

Bara ibland
fläktar
En fjäril.

Barnet ler i sömnen
då och då…
som om han vill väcka ljuset.

Från vetets skrifter
(Din scripturile grâului)

Jorden –
början av den lilla sömnen.

Himlen –
början av den stora sömnen.

Solen –
början av det lilla axet.

Axet –
början av den Stora Solen
som bröt sitt hjärta
till Den Sista Måltiden
och delade den lika
i varje korn
från Vetets Skrifter.

Färg
(Culoare)

Universum är en färg
som äpplet och taggen.

Tiden är också färg
liksom längtan och rädslan.

Jag går till källan
med alla mina färger –
porlande i virvel – ord
den vita till vit mot mer eld.

Är den vita min färg eller rädslan för döden?

Skyldig för vingar
(Vinovat pentru aripi)

Vallmo
skäller på fjärilen:
Rör inte dina kronblad!
Leka inte för mycket
med frestelsen att flyga
längs ögonblicket
av blommande gren eller lera.
Det kan skaka dig.
Jag har varit lika som dig,
men jag vidrörde av misstag
ljuset
med vingspetsen.

Florys bekännelse
(Spovedania lui Flory)

Jag har begått den dödliga synden
men inte tillräckligt för att vara död;
vi slutar fred och förlåt mig
och min ed av sanning
skall vara min fackla;
jag kunde inte stå mot frestelsen
att bita från äpplet
att se en enda gång i livet
hur kunde smaka
evigheten.

Apocastaza de Dumitru ICHIM

11 Monday Feb 2013

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Întâmpinare

Apocastaza
de Dumitru ICHIM, Ontario

Am dedicat fulgurant, în recenta ediţie a revistei Noua ProVincia Corvina, destinată Diasporei din State şi Canada, doar un fel de ENKOMION înzestratului compatriot din Canada, colateral cumva cărţii dsale Apocastaza, impresionat de suflul “ special” al scrierilor dsale pe această temă esenţială, pe care o cinsider totuşi soteriologică şi…catarsică. În măsura modestiei cuvenite, neavînd legitimitatea domeniului, stricto-senso,îi mulţumesc, răspuns la mulţumirile exprimate de Dsa şi îl rog să mă scuze că i-am ascultat fulminantul recital telephonic, până a dispărtu, din păcate, semnalul. Cer scuze pentru propriile-mi, sincere ! aprecieri şi cartea sus numită trimise în pdf. Sper în necesara răbdare a lecturii pe-ndelete, ca să adaog referinţele solicitate de dsa. Iată, mai jos, un preambul necesar abordării, dorită a fi sintonic, căutarea lui fiind datorată domnului Dumitru Ichim: “ Apocastaza este o speculatie origenistă, potrivit căreia, la sfârşitul chipului lumii acesteia, toţi oamenii, inclusiv demonii, vor avea parte de mântuire.Termenul “apocatastaza” vine din limba greacă „apocatastasis” şi înseamnă restabilire in starea primară.

Pentru continuare click aici

Doua carti de Dumitriu Ichim referinte de Eugen Evu

Globalisation Poem By Dumitru Ichim Translated in French and English

17 Wednesday Oct 2012

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

Dumitru Ichim, French and English Translation

GLOBALISATION

Au-dessus du sépulcre ils élevèrent une église,
au-dessus de l’église ils élevèrent une synagogue,
au-dessus de la synagogue ils élevèrent une mosquée,
au-dessus de la mosquée ils élevèrent un hôpital,
au-dessus de l’hôpital ils élevèrent un mur,
au-dessus du mur ils élevèrent une chaussée.
Ensuite, la cité fit élever des quartiers entourés par ce mur :
le quartier chrétien, juif et musulman,
le quartier de langues classiques – le quartier latin et le quartier grec,
le quartier des nations – le quartier arménien, roumain, russe.
L’épidémie des murs continue
Et toute la population de ce monde fut prise de panique
parce que la nouvelle se propagea rapidement
à vrai dire, le sépulcre était vide.

Traduction en français par
Muguraș Maria Petrescu

DUMITRU ICHIM

GLOBALIZATION

On top of the sepulchre they built a church,
on top of the church they built a synagogue,
on top of the synagogue they built a mosque,
on top of the mosque they built a hospital,
on top of the hospital they built a wall,
on top of the wall they built a highway.
Then, the city made districts within its walls:
the Christian, the Jewish and the Muslim districts,
the classic languages district – the Latin district and the Greek district,
the nations’ district – the Armenian, Romanian, Russian districts.
And the epidemic of walls goes on and on
and the whole population of this world was seized with panic
when hearing
that, actually speaking, the sepulchre was empty.

English version by
Muguraș Maria Petrescu

Poems in Romanian and German by Dumitru Ichim

17 Wednesday Oct 2012

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

CÂND DUMNEZEU A PLÂNS PE UN TOIAG

N’au fost nici harfe sa îngâne merii,
ci numai piatră pe piatră,
cuiburi de piatră sub grindă de piatră
a viespe de
slovă scufundându-se’n lespede
pâna’n rărunchii tăcerii.
Nici fluiere n’au fost și nici tâmpine
când Simeon a venit să-L întâmpine.
Totul de piatră. Cremene mută.
A-ngenuncheat Bătrânul în cuvânt
ca văluritul lunii pe vioară –
acum lumină și-apoi iarași tărie:
”Marie? și Pururea Fecioară,
așteptarilor mele-mprumută
Pruncul tău și-al Duhului Sfânt…!”
N-au fost nici goarne, nici tâmpine
când Simeon a venit să -L întâmpine,
ci doar alături piatra încerca straluminii
amestecul de sânge cu-al sfintelor ape
spre cristal limpezind negrăit axion,
pe când Batrânul își strângea în pleoape
povara de lumină a lacrimii, cu greu,
așa cum pe ascuns
o plânse însuși Dumnezeu
pe lemnul de toiag al lui Aaron.

ALS GOTT AUF EINEN STOCK GESTÜTZT WEINTE

Es gab keine Harfen, die den Apfelbäumen vorspielten,
sondern nur Stein auf Stein,
Nester aus Stein, unter Balken aus Stein
wie Wespen
der Buchstaben, die im Boden untertauchen
bis in das Tiefinnerste der Stille.

Keine Flöten gab’s, auch keine Pauken erklangen
als Simon kam, Ihn zu empfangen.
Alles aus Stein. Stummer Kieselstein.
Der Alte kniete nieder im Worte
wie auf die Geige des Mondes Wellenschein –
jetzt Licht und danach wieder Stärke:
„Maria? und die ewige Jungfer allein
meinen Erwartungen leihe dein
Kind und des Heiligen Geistes Horte …!”
Weder Hörner, noch Pauken erklangen,
als Simon kam, Ihn zu empfangen,
sondern nur der Stein nebenan versucht’ zu erleuchten,
das Gemisch des Blutes mit den heiligen Wassern,
zu Kristall reinigend den Lobgesang, unausgesprochen,
während der Alte in den Lidern versuchte zu fassen
die Bürde des Lichtes in der Träne, nur schwer,
so wie heimlich
sie weinte selbst der Herr,
auf Aarons Holzstock gestützt, gebrochen.

POVESTEA BASARABIEI
Precum grăiră pietrele rămase
și ramurile,
peste noi au trecut
toate neamurile
călărindu-și demonii și iepele,
dar auzirăm
că iarăși le-ar fi gravide
stepele.

Nu ne-am temut de ei
niciodată
urmând povața, cum ne-o dase vântul
odată:
Celui hulpav să – ți răpească pământul,
fii milostiv și dă-il
încet și creștinește –
lopată cu lopată!


DIE GESCHICHTE BESSARABIENS

Wie die verbliebenen Steine und Äste
erzählten
über uns zogen dahin
alle Völker, die quälten,
im Ritt ihre Dämonen und Stuten,
aber wir hörten,
dass ihre Steppen
wieder brüten.

Vor ihnen nie wir uns
gefürchtet haben
befolgend die Lehre, die uns die Winde
vor langer Zeit mal gaben:
Zu dem der gierig ist, den Boden dir zu rauben
sei gutherzig und gib ihn ihm
langsam und christlich
Erdschaufel um Erdschaufel !

IOV CEL NOU ÎȘI IA RAMAS BUN

Atât de singur era Iov,
uitat de toți, sub un salcâm,
dar într-o seară
păianjenul, prietenul de sus,
pe-un fir de borangic
se coborî ca de pe-un alt tărâm;
apoi lui Iov,
grăindu-i rar, i-a spus:
Un Om, cu ora lui amară,
azi noapte, când dormeai, veni;
parcă-nflorea o denie de prun
în părinteasca Lui privire:
”M-am abătut pentru rămasul bun,
că mâine
Eu merg la răstignire
Și-atunci când te-i trezi
când o să-ți fie sete
o să – ți întindă-n trestie – burete
cu – oțet și cu venin,
dar Eu îți las
în pânza lunii, la vecin,
trei picături de rouă să te-adape.”
Își șterse
celelalte izvorâte-n pleoape,
și plecând
ne-a spus atât,
doar: ”Pace vouă!”,
te-a sărutat pe frunte
Și s-a dus.

HIOB DER NEUE NIMMT ABSCHIED

So einsam war Hiob,
als wenn unterm Akazienbaum von allen er vergessen wäre,
aber an eines Abends Grunde
stieg die Freundin von oben, die Spinne,
an einem Seidenfaden herab,
wie aus einer anderen Sphäre;
dann hat sie Hiob
gesagt mit langsamer Stimme:
Als du schliefst, heut’Nacht,
kam ein Mensch, in seiner bitt’ren Stunde;
Es schien als erblühe eine Andacht an eine Pflaume
in seinem väterlichen Blick:
„Auf Umwegen, zum Abschied bin ich gekommen,
denn morgen
sterbe ich am Kreuz, ist mein Geschick
Und wenn du dann erwachst,
wenn durstig du wirst sein,
werden sie dir Schilfrohr reichen – einen Schwamm allein
mit Essig und Gift,
aber ich lasse dir
im Gewebe des Mondes, beim Nachbarn,
drei Tautropfen, um deinen Durst zu stillen.”
Er wischte sich
die anderen aus den Augen, erschienen oh’n Willen
und sagte weggehend nur
„Friede sei mich euch!“
küsste dich auf die Stirn
und ging.

RUGĂCIUNEA BALONULUI DE SĂPUN

03 Monday Sep 2012

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Image

RUGĂCIUNEA BALONULUI DE SĂPUN

 

Mai e puțin dintr-un acuș pe

timp fost făgăduit să fie plata

la lucrătorii ce-ai tocmit la vie.

Cum o să fie

Judecata?

Hm, tare mă aseamăn,

leit parcă-ași fi geamăn,

cu-ăl pierde-vară ce-a venit

abia la unșpe.

 

Cum se porniră, cârcotașii-n pildă,

ca să Te judece,

curgându-le din pismă balele:

”Uite ce!

Cum risipești paralele!?

Nu crezi că-i o sfidare

să ne plătești

dintr-un chimir nedrept?”

Și cum se oțărau la Tine,

aproape gata ca să saie

să Te snopească în bătaie!

 

Dar ce-ai să faci cu mine

când tuturor vei face judecată?

Ce ai putea să-mi dai?

La toate – târzielnic, neisprăvit în toate –

lopată și hârleț,

cum să-Ți lucrez izlazul de pământ

cu un condei și cu un pai?

Fi-va cârtire-n gloată: ”Om nebun!”

 

Mi-am pus toată suflarea în cuvânt,

nespusul Tău de frumuseți,

cu paiul și cu tocul ca să-l prind

pe un balon

jumate nelumesc, jumate de săpun!

La prășitorii Tăi din vie,

clipa s-a spart, de unde mărturie?

Cum să mă scap de ei cu-ndreptățiri?

Oare să zic de Duhul Sfânt

cu aripile roditoare de genuni

cum a suflat peste pământ

ascunsul început către Cuvânt?

Cam tot așa cercat-am aplecat 

și eu să Te-adun

de-o viață-ntreagă,

și slovei ca la teză Te-am suflat.

Din gândul prea subțire de-omenesc

am îndrăznit minunea să-Ți rostesc

ca un sticlar.

 

Stăpâne-al viei nu uita,

n-o să te scot dator nici cu-n dinar,

ci dă acelui ce Ți-am fost

pentru-o secundă –

închipuire de săpun, rotundă –

măcar

un strop din veșnicia Ta

adaos clipei mele la cântar.

GOD’S PASSWORD

07 Tuesday Aug 2012

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 1 Comment


GOD’S PASSWORD

Nici până astăzi
nici Lucifer, nici robul,
parolei noastre nu-i pătrunse miezul;
toți vedeau ușa, dar scăpau retezul,
era ca pâcla mării,sau mai umil, de
a fi prins cu mreaja unei pilde.
Nu-i cerul, din scriptura
ce ne-o ascunde în spirală
bobul?
Intotdeauna – jumătatele
din umbră,
văzând doar sunetului
haina,
spatele;
la tot ce-i plin era rămasul,
în nodul de mătase cetluindu-Ți
taina
parolei noastre: ”Iată,vine ceasul!”
Nebănuită, totuși
pe fiecare literă – pecete,
n-au deslușit nici ivăr, nici zăvorul,
întredeschis lăsai doar glasul
că: ”Iată, vine ceasul.”
Dar ceasul trebuind să vină
era cel care cu ulciorul
( nu îngerii)
mergea-nainte de pescarii Tăi
să le arate foișorul
de Cină,-al Frângerii.

…și cum plângea ulciorul,
rămasul
din vorbele parolei, doare-le,
când le spălai picioarele,
că: ”Iată, vine ceasul!”
N-ai spus mai mult, dar ai lăsat
destul din profeție ca să curgă
pe verbele întinse de Pilat.

Mai, mai era ca să Te pierd cu pasul!
Ce s-a-ntâmplat cu Tine în Grădină
când Te rugai de ei să nu adoarmă?
Si nici măcar atunci nu ai făcut lumină
cât buchea unei candele.
Te-mpresurară bandele
iar Tu ai zis din nou
că:”Iată, vine ceasul!”
De Barabă?

Nici până astăzi Lucifer în zdroabă
parolei noastre n-a găsit desferic;
după trei nopți, prea coapte de-ntuneric
ai dosădit parola. Cum a scrâșnit-o cheia!
Credeam ca Timp că ești cumva al meu,
că cifrul de eternitate, din Iudeia,
Ți l-am purtat până și-n răni, mereu
în: ”Iată,vine ceasul!”, răspus a câta oară?
Ca pe un câine m-ai lăsat afară,
iar Tu ca Dumnezeu
intrat-ai fără mine
prin ușile-ncuiate.

← Older posts
Newer posts →

Recent Posts

  • 3. UN PROVINCIAL ÎN TORONTO ( Humber Bay Park)
  • 2. UN PROVINCIAL ÎN TORONTO
  • 1. UN PROVINCIAL ÎN TORONTO
  • FESTIVALUL EMINESCU, Kitchener, Ontario, CANADA, Dumitru Ichim lămurește catastrofa lingvistică a folosirii greșite a sensului de DIASPORA în limba românăi
  • ÎNCEPUT DE CÂNTEC ȘI PUNTE

Archives

  • May 2026
  • January 2026
  • December 2025
  • April 2025
  • January 2025
  • December 2024
  • October 2024
  • September 2024
  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Create account
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Blog at WordPress.com.

Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy
  • Subscribe Subscribed
    dumitruichim
    Join 400 other subscribers

    Have a WordPress.com account? Log in now.

  • dumitruichim
    View site in Reader
    Manage subscriptionsSign upLog in
    Report this content
    Collapse this bar
Loading Comments...