Cerneala cea mai scumpă o are scorpionul,
Tristeți arar spre toarceri, din slova beată, rostul.
Fără berbeci de luptă, moloz mi-e Ierihonul,
Doar rănii mai scocioară-n cenușă anagnostul.

Unde-ați văzut războaie ca-n loc de puști, muniții,
Alămuri, tobe, goarne – doar struna de lăută?
De ce își ninge mărul, cu basm, îndrăgostiții
Și-nvie ochiul rouă din gelozia-i slută?

Nu gura, ci urechea-i flămândă să culeagă
Ce răii spini rodiră, șoptind rubine rare.
Au nu cumva-i sărutul, lumină când se roagă,
Prin împrumut de buze bând dragostea din soare?

Distrus e zidul minții, răpește-mă, ia-ți prada
Din inimă în brațe, azi ne-a-nflorit livada!