AȘA-I CÂNTA ÎNDRĂGOSTITUL DIN SUMER

”Precum lumina nopții,
‘nainte de născutul din luceafăr
spre primul ei sărut,
tu te-ai născut
ca numai brațul meu să te cuprindă
și numai apei mele să-i fii cer”,
așa-i cânta
îndrăgostitul din Sumer.

”Ca apele din dezmierdarea serii
îți port îmbrățișatul plaur,
precum rubinul
rodește strălucire de oglindă…
Și n-am nici meșteșugul
cuvântul rar să-l suflu,
cum face luna iazului, cu aur.
La ce folos firul de-argint de după,
ce-ar fi suspin de filigran pe cupă,
când buzele ne sunt prea plinul
să ne sorbim unul din altul
vinul?
Nu?
Tu,
livada mea prin mine plutitoare,
cum cântec nimeni n-a zidit sub cer”,
așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer.

Scormonitorii colbăitelor imperii,
ne-aduc scripturile tăblițelor de lut.
Argilele au ars întregul lor sărut,
dar scrisul lor
cum nu e cu cerneală
și pe papir de iască,
fiind doar ghimpi și cuie ca de fier,
nu știe nimeni să-l citească,
decât numai acela cu inima cuptor
ce știe scrisul focului din cer
precum îndrăgostitul din Sumer.