”Acesta este orașul iubirilor
din piesele lui Shakespeare”,
ne spune ghidul
coborând pe scară.

Înaintăm pe străzi atât de-nguste
de parcă le-ar fi-nghiontit
morile.
De la un balcon la altul,
pe sfoară,
toate ale casei, își bârfesc între ele
culorile.

Prea pudicele gospodine,
care de evlavie roșesc
chiar când aud cuvântul ”mamă”,
au prins azi noapte șarpele,
durduliul primului păcat,
și l-au spălat atât de bine
c-arată-acum ca un ciorap de damă.
Cuminte pare
printre celelalte rufe la uscat,
dar blestematul, în vânt, ispititor
își fâlfâie
întreaga-nchipuire albă de picior
precum sirenele pe harpe.

”E un ciorap, nimic mai mult”
ar zice-un oarecare
într-o doară,
fără a ști că șarpele-i tot șarpe
chiar și întins pe sfoară.