• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Tag Archives: BALADA

BALADA CAPULUI DE ZIMBRU

01 Saturday Aug 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

BALADA, CAP, ZIMBRU

f752321eacb9cdbdc156663deeb8a5d1_168_300

Demult peste ape
și-al mărilor șapte,
nescrisă pe hartă,
spre miaza de noapte,

acolo-i fântâna
din vrăjile ceții,
de bei – nemurirea
va fi tinereții!

Demult este drumul,
departelui parte,
ca tânăr de-a pururi
să fii fără moarte.

Cu iarba-de-fiare,
descântec de cimbru,
păzit e izvorul
de-al munților zimbru,

o namilă-n stâncă
și coarne de aur,
nimic nu-i scăpase,
nici zmei, nici balaur,

să-i treacă de vamă
spre furt de fântână,
de-a pururea tânăr
în os să rămână.

Veniră vitejii
cu suliți și goarne,
dar prin colb și-au pierdut
armurile-n coarne.

Că nu-i cu putință
ființei deșarte
să bea din fântâna
cea fără de moarte.

***
Prințesei Izvana
din zări de-anatolii,
prinți, regi și-mpărații
trimisu-i-au solii

ca mâna să-i ceară,
regină să fie,
dar ea tuturora:
”Vreau apa-cea-vie!”

Mai mândră ca luna
când iese din apă,
era ca lumina
când dorului scapă.

A nuștiului scrisul
oprise sprânceana,
că nu avea seamăn
domnița Izvana.

Răpire-n cuvinte
nestrânse cu stupul,
ca puiul panterei
sub văl avea trupul.

Din colțuri de lume –
prinți mândri, tot felul!
Dar ea apa-vie
cerea cu inelul.

Se-ntoarseră solii
cu visele sparte,
că n-a fost sub ceruri
un prinț fără moarte,

și mai ales, tânăr
să-și aibă poiana –
inel fără toamnă! ,
cum cere Izvana.

Chiar Laur miresei,
oricât de râvnită,
știa că de fiară
fântâna-i păzită,

că n-a fost sub umbră
un om să se-ntoarne,
ce steaua văzuse
la zimbru-ntre coarne,

cumplit ca stihia,
înalt cât un munte,
copite de aur
și crai-nou pe frunte.

Domnița Izvana,
de neam trapezuntă,
trimise iar vorbă
că-i gata de nuntă,

să aibă-și dorise
pe prințul ei Laur,
cu apa și capul
cu coarne de aur,

să vină să-i ceară
a inimii mână,
cu steaua vieții
răsfrântă-n fântână.

***
De luptă spun munții
c-al zimbrilor taur
o lună luptase
să-nfrângă pe Laur,

da-n cele din urmă
pierdu-n bătălie
și fruntea și steaua
și apa-cea-vie.

Prinț Laur i-aduce
Izvanei, ca-n stemă,
capul de zimbru,
inel, diademă,

iar cronica veche
nici astăzi nu scrie,
că vinul de nuntă
le-a fost apa-vie.

BALADA VIEȚII FĂRĂ DE MOARTE

12 Wednesday Nov 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

BALADA, FĂRĂ MOARTE, viața

Rassouli - Revealing the Self

Iar nunta? Patru zile,
că-nnebunise struna
văzând pe tron alături
și soarele și luna.

Mai mândri decât brazii
ce piscu-n ceruri furi-i
când buciumul îngână
tristețile pădurii.

Că zilele uitară
c-au noapte-n sâmbur totuși,
chiar timpul lor se-oprise
ca sub descânt de lotuși.

”Castel cu turn de fildeș –
nici gândului putință,
ce mi-ar dori Domnița
ca ultimă dorință?”

Cea pajurei spre seamăn
se-adumbră-ntru tristețe:
”Aș vrea în cupa noastră
eterna tinerețe.

Cândva râvnisem turnul
ispitei de-a-mi fi mire,
dar azi îmi ești preasusul
luminii din privire.

La ce folos o turlă
cum nu s-a scris în carte
când îi lipsește treapta
vieții fără moarte?

Și ce-i de-o fi crăiasă
a lumii? Las să fie,
că nu te dau din brațe
pe-ntreaga ei moșie.”

Își răzimase capul
ca dorul pe lăută…
Curând, uitând de oaspeți,
din nou iar îl sărută.

”Nu fii geloasă, dragă
cum flaută privirea,
ea are veșnicia,
noi zborul ei – iubirea.”

Apoi ea-și pleacă fruntea
cerșind sfios alintul,
dar fața lui de aur
acum e ca argintul.

O mângâie, dar gândul
privea peste cuvântul
ce rupe frunza toamnei
s-acopere pământul.

***

Curând turnul de fildeș –
un zid ca-n orice parte,
că îi lipsea din trepte
viața fără moarte.

Solii – în toată lumea!
Că nu rămase craină
ca Laur să nu-i ceară
ascunsul leac de taină.

Toți crainicii-ntrebară
cărări spre Sfânta Vineri,
cum cei doi să rămână
mereu ca brazii tineri.

Din glasul trist de bucium,
ca din străfund de munte,
se naște dimineața
cu Laur oștii-n frunte.

Nu-i nimeni să întrebe
spre unde voievodul
cu-ntreaga sa oștire
o să pogoare podul.

Cântarea către ziuă
se strecura-n fâșii.
Trecură pe-unde urșii
se mai certau cu râșii

și au purces trei zile
și codri iar vreo șapte…
Pe calul negru Riga
ducea noaptea pre noapte.

Pe unde gustă zarea
tăriei voroneții
acolo e tărâmul
Fântânii Tinereții.

***

”Tu, fiul meu, cetirea
ascult-o cum se-nrouă:
De cauți drum fântânii
vă dau Porunca Nouă:

Nu măsurați cu timpul
stihoavna din grăunte,
că piatra căt de mică-i
la fel din duh de munte.

Poteca ta din codrul
ce toamna nu întomnu-l
e singura ce trece
pe-unde tărâm e somnul.

Crăiasa-i peste lumea
unde rugină fierul,
voi nu sunteți din lume
că tatăl vostru-i cerul.

Voi sunteți din iubire,
născuți dintru săruturi.
De vrei să știi de moarte
învață de la fluturi.

Ce pare firul morții
vieții-i borangicul.
Răpește-ți Dumnezeul
când ți se pleacă spicul.

Talazul când se-nalță
furând din bolți seninul,
asemeni fii ca apa
când o-nveșmântă vinul.

Hai, mergi, spune-i Reginei
din basm să nu coboare,
că-n brațele întinse
numai iubirea-i soare.”

***
”Stăpân luminii mele,
ia-i vorba, înțeleapta!
Ca Eva mă zidește
sub inimă, de-a dreapta…”

…și amândoi domniră
prin veac letopiseții,
cu buzele sorbindu-și
Fântâna Tinereții.

BALADA TINEREȚII FĂRĂ DE BĂTRÂNEȚE…

07 Friday Nov 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

BALADA, BĂTRÂNEȚE..., TINEREȚE

14-046

BALADA TINEREȚII FĂRĂ DE BĂTRÂNEȚE…

”Făina niciodată
n-o s-o oprească sita,
grăiește-mi drag paharnic
cum bobii leg ursita?”

”Mai bine-ntreabă plopul,
cuiub de-nțelepciune,
de ce măsoară umbra
în tremur, dar n-o spune?”

”Din plop se face cruce,
dă-mi lemnul de vioară
să-nșoapte linul strunii
iubirii făr’ de seară.”

”E-adevărat, mărite,
dar ispitindu-și râul,
au nu ți-e teamă oare
ce-o să-i răspundă grâul?”

”Paharnice și sfetnic,
mai bine gustă cupii
dulcea tristețe-a florii
cum mi-au cules-o stupii.

Nu-s gata pentru fagur,
florii-mi așteptu-i rodul,
să schimbe profeția
scoate-mi din stei rapsodul,

o, nu pe-acel cu scripca
de ieftină poșârcă,
ci pe solomonariul
ce moartea-ți ia din cârcă”.

***

Știa întreg regatul
cum către nuntă caii
vorbeau cum să-i dezlege
Reginei nodul Khaya.

Fu Khaya ce blestemul
din chingile arșiței
l-a-nnourat spre voalul
de nuntă al Domniței.

Adus a fost zugravul,
sfânt mag dintr-o pecerskă,
cel ştiutor legării
gurii de lup în frescă

și-a tot ce-i vremuire,
chiar morţii sub danteluri,
că se-mblânzea vecia-n
descântec de boieluri.

”Cum să spălăm blestemul
crescut pe noi, din pântec?”
”Cărarea cea mai scurtă?
Iubiți și veți fi cântec!”

”Deci știi a șterge morții
pecetea cu penelul?”
”Cel ce iubește poartă
lui Dumnezeu inelul!”

***
A săvârșit zugravul
și bolta și absida,
sub talpă – vasiliscul,
blestemul și aspida,

luând privighetorii
scris fin ca borangicul,
din curcubeu grăunțul
ce-nfloare mozaicul.

”Și-aici, grăiește magul,
votivului icoana:
Să fiți de-a pururi tineri!
Cum să-ți zidesc Izvana

ce-acum îți alăptează –
os mușatin – coconul?
Din care cântec chipul
să-i lăstăresc isonul?”

”Din coasta mea zidește-o
dând dorului merindeni,
cum numai codru-mi cântă
și-n veac și-n pretutindeni.

Cât despre ochi ascunde-i
izvor de kalimere,
cel ce-a purtat lumina
i-ajunge o cădere.”

BALADA DRUMULUI SPRE NUNTĂ

06 Thursday Nov 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

BALADA, drum, NUNTĂ

27ybcs2

Pădurea de mesteacăn
mai rară…Încep pinii
cărarea să și-o vândă
tristeții și luminii.

Cal negru pentru Rigă,
pur sânge e harapul,
cal alb pentru Regină.
Ca-n ornic le-auzi trapul.

Grăiește calul negru
spre cel cu-n zbenghi ca steaua:
”Domnița ta cunoaște
că o s-o-mbrace neaua?

Sub iarba ce o paștem
e drumu-i, mai departe,
că slova neagră-ncepe
isonul lui în carte.”

Și merge calul negru,
cel alb dă să se-ntoarne,
dar n-are loc, nuntașii
se-mping, sunând din goarne.

Cum buciumă pădurea,
hăul din hău se strigă,
un răsărit de soare
zâmbește lângă Rigă.

Din ochi parcă-o răsuflă
cum cântec zidesc crinii.
Pădurea de mesteacăn
mai rară. Încep pinii…

Din vârf de meterează
prin nori răsună cornul.
Spre cel ca firea nopții
grăiește unicornul:

”Nu știi, Domniței mele,
să-i fur pumnal din clopot?”
”Ba știu și ți-l voi spune
la capătul de tropot.”

Convoi cu regii lumii,
prințesele urmează,
dantelării și-opaluri
neastâmpărate-n rază.

Vin crai din miazănoapte
cu nibelungii-n strajă,
iar codrul li se-nchină
cu veacul scris sub coajă.

”Ce noapte înflorește
în ochii tăi – răpire?
La ce gândește Riga
și-al dorului meu mire?”

Se sorb unul din altul,
ca nor ce-și bea seninul,
dar numai unicornul
înghite-n gând veninul.

Tristeți de-argint, alămuri
Pădurile ecouă…
Spre vorbă-i unicornul:
”Dă-mi taina ta în două!”

Mai negru decât corbul,
răspunde bidiviul:
”Izvorul Alb ce spală
blestemului pustiul

se-apropie la podul
plângând rășini, mireasmă.
Aruncă-o în apă
și-o scaldă în aghiazmă!”

De goarne, darabane,
ceru-și înalță slava,
încearcă unicornul
Domniței lui izbava,

dar Laur o cuprinde
din zbor ca vânătorul,
în brațe, o sărută
ca pe-o fântână norul.

Grăiește calul negru…
N-aude unicornul.
Apus de turn și fildeș
a nuntă cheamă cornul.

Pădurea de mesteacăn
mai rară. Încep pinii
cărarea să și-o vândă
tristeții și luminii…

BALADA VISULUI RĂNIT

04 Tuesday Nov 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

BALADA, RĂNIT, VIS

Rassouli - divin

Rănit într-o luptă
de-un colț de balaur,
în turn agrăiește
prin somn Riga Laur:

”Cerneală de sepii,
ia șoimului pana
și fă-mi luminânda:
Domniță Izvana,

de dor știe dorul,
dar slova-mi, năroada,
de unde să-nceapă
stihirii livada?

Cuvine-s-ar crinul,
plutind peste apă,
rotundu-i de undă –
ofrandei năstrapă,

așa cum Libanul
sorbindu-și hogașul,
la fel plin de cedri
să-mi fie răvașul.

Ba schimbă diece!
Altcumul așterni-i.
Începe cu sănii,
dantelele iernii,

rostindu-i Domniței
din land de călină,
că brazii-mi s-apleacă
sub dar de lumină.

Ba nu! Primăvară
din sâmburul lunii!
Ca arcul sprâncenei
să zboare lăstunii,

dar schimbă-ți penița
că firu-i de graur
când buchea-și râvnește
cârcel tors din aur.

Aleanul de fluier
tristeți când îndoaie,
dă vorbei nu frâul,
ci-aripi de văpaie.

Zi-i: Turnul de fildeș,
dorinței semețe,
pe soare-l apune
cu-atâta frumsețe.”

”Dar ea îți ceruse,
nu doar giuvaierul,
de turn voia luna
să-și sprijine cerul…”

”Cum? Iazul nu-i gata,
ținându-i ghergheful,
să-i farmece unda-n
răsfrângeri sideful?”

”Ca tine ferice
prin veac oare cine-i?
Stăpâne, răvașul
trimite-l Reginei,

dar cum vrei s-ajungă
mai repede Doamnei?”
”Când steaua e gata,
cu berzele toamnei.

Solie, eu însumi,
nu-s zări să m-ascunză,
va duce-o miresei
ninsoarea-mi de frunză,

pe murmur de ape,
vrăjind să mă fure,
liman și tărâmuri
sub stele de mure…”

***
Regina-l sărută.
Cuvântul îl schimbă:
”Războiul e gata.
Iubite-n ce limbă

mereu a chemare
zicându-mi: Diace!

…și Laur zâmbește
Crăiesei. Și tace…

BALADA FLORII DE NUNTĂ

31 Friday Oct 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

BALADA, floare…, NUNTĂ

rossetti-grail-sm</a

Hai, scrie diece, în grabă,
uric tăbăcit în Pergam:
”Cai negri din țară arabă,
cu ținte de aur pe ham,

trăsuri și calești și rădvane,
ca-n solz pâlpâind felinar,
livezi înflorind pe balcoane…”
”Mărite, dictează mai rar!”

”…să chiote vinul pe masă
ulcelelor – danț sub ulcior!
Vreau roua de stele culeasă
în cântec să-i pun sub picior.

Vison ca omătul pe munte
mai fin decât șoapta-n izvod
spre ea să-mi-ntindeți ca punte
când norii luceferi slobod…”

”Dar dacă șuvoiul, Mărite?”
”Din cer și din moarte îl smulg!
Tu, taci, scrie-n semne-aurite
tăcerea de clopot din fulg.

Ea vine sub voalul de noapte,
ca pasul de grâu prin paring,
de dincolo, mări sunt vreo șapte,
pe unde tainele lumii se sting.

Și-n buchi, pe sub iarbă măruntă,
semnează-mă – Floarea-de-Nuntă!

BALADA LAURULUI

28 Tuesday Oct 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

BALADA, LAUR

Arthur-Pyle_Sir_Gawaine_finds_the_beautiful_Lady

Ia pană diace,
cerneli bogoslove,
și scrie-mi hrisovul
cu negru în slove.

Că-i ceasul de praznic,
cu danțul alegru,
când Laur așteaptă
în straiul lui negru.

Castelul aprinde
apusu-n ivoriu,
pe piscul de piatră
ca-n luminătoriu.

În turnul de fildeș
e masa întinsă.
Făclii stau de vorbă
pe-ntinderea ninsă.

Cleștare și-arginturi
luminii joc firul,
dar focul înghimpă,
tăce-l-ar clondirul.

Prin cuine proțapul,
doar chiot întrecu-l,
întregi boii rumeni,
vițeii, berbecul

îi plouă cu vinul
din șuierul vranei,
că-odată-i ospățul
de nuntă-al Izvanei.

Pe tron riga Laur
lucindu-i coroana
așteaptă să intre
prin dor farmazoana.

Curteni, blogodornici…
Prințesele lumii
dantela și-o cântă
din șoaptele spumii.

Dar unde-s cobzarii
să-aprindă stihia?
În fața lui Laur
se-nclină solia:

”Măria ta, Doamne…”
Ceva se învoalbă,
că varsă trei picuri
din cupa lui dalbă.

De ce buhă bogza
cobindu-și străinul?
Pe jar lăutarul
tăcând toarnă vinul.

În turnul de fildeș
din abur se-ntrupă
Reginei Izvana
suschirul din cupă,

rubinu-n trei boabe
pe fildeșul clapei
ca buzele-i roșii
din foc peste ape.

Diace, nu-nchide
pisania-n aur,
cât încă regina
e-n floare a Laur.

Recent Posts

  • Răscruce
  • Psalmul pescuirii minunate
  • Desen in carbune
  • Psalm la Zidul Plangerii
  • Psalmul Nasterii

Archives

  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Create a free website or blog at WordPress.com.

Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy
  • Follow Following
    • dumitruichim
    • Join 417 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • dumitruichim
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...