28 Wednesday Dec 2011
Posted in Poezii
Tags
Chiar geometria
a început să mă doară
de când mă las sorbit
genunilor din stele
că dacă două drepte paralele
s-or întâlni cândva la infinit
înseamnă că acesta deja s’a’mbolnăvit
și între cele două
așteaptă ca să moară.
24 Saturday Dec 2011
După ce craii şi-au scos danie
din cufărul cu aur, tămâi şi diamante
pe marginea de iesle s’a oprit
o gânganie.
“Bunule Iosif, i-a spus,
lasă-mă şi pe mine
să-l văd pe Iisus.”
Bătrânul somnoros
i-a răspuns doar atât:
“Fugi de-aici vierme urât!”
Era aşa de mic şi sărac,
cu-o hăinuţă făcută din sac
şi-avea un bordei undeva după-o frunză.
Pruncul râdea
de giumbuşlucurile şi jocurile de-a ghici
ce le făcea pe-o bucată de pai
puiul de licurici.
Dar când să plece: “Vai mie
e noapte afară şi mama nu ştie
de mine, c-am plecat după stea,
uite-aşa,
şi-am ajuns până-aici.”
Atunci Maica Domnului
luă de la magi nişte clipe
modelându-i aripe,
iar la plecare în dar,
de după spetează,
din candela somnului,
a luat o rază
şi i-o’mpleti felinar.
Zbura ca fum de tămâie aripa meşteră
luminând toate ungherile
din peşteră
cu ‘nfloriri de aur şi tei,
apoi se opri cu palmele strânse în rugăciune:
“Maică a Domnului îngăduie
în grabă să-i aduc şi pe-ai mei.”
Kitchener, Ontario, Canada
Dumitru Ichim
24 Saturday Dec 2011
Patru cai la sănii
pune-mi gând hoinar,
de Crăciun acasă
m-oi întoarce iar.
Zurgălăi să sune
a cleştar şi ger,
chiot, scrie-i lunii
virgula pe cer.
Neaua să scrâşnească
precum lupul prins,
cum trecură anii
brazi cu părul nins!
Hai, bade Esenin
urcă’n troica mea,
pe sub pini copilul –
tremurândă stea.
Ne aşteaptă mama’n
pragul cu bureţi:
– Fii ai rătăcirii,
pe-unde-aţi fost băieţi?
Si-o să te sărute:
– Nu pleca, rămâi!
Eu ţi-oi face semnul
să spui tu întâi:
“Hei, voi sănii, sănii…”
izbă sub mălin,
dat-am zării anii,
dar la toţi – străin.
Toarnă mamă vinul
să sorbim din stea
că ulcica-i goală
ca şi viaţa mea.
Prea târziu colindul
coborâi pe runc,
peştera-i pustie
de fugarul Prunc.
Mi-a nins mărul vremea
Fiului Pierdut,
ia-mă’n braţe mamă,
iartă ochiul mut,
şi pe brad anină-mi
drumul meu hai-hui
să fim iar cu Pruncul
şi cu mama Lui.
05 Monday Dec 2011
Tags
Uite pe aici zbura îngerul!
Cu fiecare nervură te strig înger al nopţii luminoase.
De ce din tăcerea ta numai rugina îmi cade în ochi?
“Silent night, holy night…”
Ning îngerii albi acoperind şi poarta şi bradul.
“All is calm, all is bright…”
Unde să fug de mine în această noapte?
Toate porţile mi s’au închis.
Primiţi cu colindatul? întreba Iosif,
şi toate hanurile din Betleem erau pline,
iar în cele din urmă a găsit o peşteră
în care s’a născut Pruncul.
Ingere, câte lumini sunt în vitrinile lumii
în această noapte în care îmi bâjbâi sinele!
“Fecioara astăzi pre cel mai presus de fiinţă naşte…”
Cum mi-au tăiat toţi brazii din suflet!
Si eu aşi vrea să mă nasc…
“Si pământul peşteră Celui neapropiat aduce…”
Iată inima mea – fusese cerul în care îngerii
se jucau cu mine de-a v’aţi ascunselea –
e grajd de animale acum
cu iesle, bălegar şi paie.
Trezeşte-mă Dătătorule de Lumină.
Lacrimii mele îi este de ajuns
chiar şi o şoaptă de înger.
05 Monday Dec 2011
Ninge’n drumul runcului…
Azi se naşte Pruncul Lui!
Steaua şi-a ieşit în tindă
torcând cerul în colindă
pentru faşă – curcubeu –
îi ţese lui Dumnezeu,
Dumnezeu cel mititel,
în scutec de bumbăcel…
Dormi, ca apele’n oglindă
somnul vrând ca să şi-l prindă.
Pe prichiciul de la lună
noaptea-i sfântă, noapte bună!
Noapte lină-a linelor
din neamul aminelor
care zbor spre cuib de foc
cu tămâie în boboc !
Lin amin tăcerea fură
ducând degetul la gură:
Soaptele şoptite ni-s…
Râde-n somn şi-i primul vis!
05 Monday Dec 2011
Maică-a Domnului, Mărie,
steaua toarce în tărie
în firet şi nestemat
drum de magi spre Impărat.
Maică-a Domnului, Fecioară,
îngeri ning a crin spre seară
depănând în Betleem
veşnicii pe muchi şi ghem.
Maică-a Domnului, Preasfântă,
fluier de cioban descântă
slavoslovie-n smarald,
şi-n scăfiţă lapte cald.
Maică-a Domnului, Lumină,
Noaptea-i sfântă, noaptea-i lină…
Stinşi cărbunii? Ba se-aprind –
suflă inima’n colind !
28 Monday Nov 2011
Clopote albe, clopote ning,
pentru Fecioară de veac se ating.
Ingerii urma’n omăt nu’ndrăznesc.
Ninge colindul – pretutindenesc.
Clopote dalbe bing-bingul de nea
de-azi noapte la magi le-a nins peste stea.
Taina’nflorește – colindul pe fașă –
când veșnicia de timp se ghioașă .
Florile dalbe lin peste lin se adun:
Dormi Iisuse, măcar de Crăciun!
28 Monday Nov 2011
– Somnul cearcă vrând să-L prindă,
cum îl legeni somnului,
Sfântă Maică-a Domnului
ne primești pentru colindă?
După noi și-alți îngeri vin,
parcă ning, tot ceru-i plin,
c-au umplut și cărăruia
ca să-I cânte aleluia.
– Dulce-i somnul de copil,
dar intrați – tiptil, tiptil,
să-I cântăm până la ușă
colindul de legănușă:
– Nani, nani, Prunc din cer
dormi sub ram de lerui ler,
nani că Te-ai întrupat
pentru noi Fiu de-mpărat,
dormi lumină fără seară,
născut astăzi din Fecioară,
linu-i lin din undă lină,
dormi Lumină din Lumină,
somnul lin, tot mai aproape,
ca sărut șoptit pe pleoape.
***
Pe trifoi a ler cosit –
somn mușat din cer sorbit !
Mărul lângă El visează
dalbu-n psalm cum se’ncrustează
și sfios să nu-L trezească
s-a ascuns să înflorească.
Steaua își apleacă spicul,
ca să vadă Pruncul, micul…
Doar colindul mai adie:
… somn ușor… mărire Ție…
28 Monday Nov 2011
Tags
S-au întors ciobanii sus, la stână,
iar Maica obosită
mai,mai, să-nchidă somnului portița,
când
pe marginea de iesle,
de la’nceputul veacului – bătrână,
cu acu’n mână,
duios privea spre Ea
păienjănița.
”Nu tresări de frică pentru Fiul tău,
că am venit și eu să mă închin,
iar nu să-I fac vreun rău.
Nimic.
Vezi raza asta de la stea?
Prin gaură de ac încerc
ca să-i strecor
firul de aur tors a borangic,
dar mâna tremură
și ochiul tot mereu mă’nșală…”
Și Maica ajută păienjănița,
de toate pentru toate mulțumind,
dar gândul care fură, peste vremi o duce
și tresări văzând pe haina ei însemnul
ce semăna atât de mult cu-o cruce…
… și un suspin se strecură pe sub colind.
27 Sunday Nov 2011
După ce urcară şi ultima măgură
cu spinare de “m”
Maria,
îmbrobodită’n casâncă,
întrebă frigul serii amar:
“Spre Betleem,
mai este încă?”
Asinul,
ce nu cunoscuse nici graba, nici trapul,
în locul vântului răspunse cu capul:
“Mai este, mai este…
Pelinul
nu şi-a fiert tot veninul
din frigul muşcând pe ascuns
ca tărsânele.
Mai este încă…
Mai bine înveleşte-ţi şi mânele
sub casâncă.”
Asinul îşi paşte lin depărtarea
ronţăind pe furiş galbene,
paiele lunii.
Jos se vede cetatea lui David acum
şi Maria parcă dormitând
pe ultimul umăr de drum,
deodată se luminează de-un răsărit de gând
şi’ncepe să-l mângâie pe măgăruş
cu glas duios şi blând:
“Oare tu ştii,
că va veni o vreme când neamu-tu,
de cuget razei freamătu’,
pe Fiul meu îl va duce
ca pe un rege în tot Ierusalimul
în ziua de Florii?”
Asinul
tropăia în bucăţi singurătatea adâncă:
“… mai este încă…mai este încă…
încălzeşte-ţi până atunci
mânuţele reci sub casâncă.”
dumitruichim 