06 Thursday Dec 2012
Posted in Crăciun, Poezii, SERBAREA DE CRĂCIUN
NICI NU ȘTIU CUM MĂ MAI CHEAMĂ
De Crăciun, la fiecare
păpușică, fac scrisoare.
Nu vă râdeți: Ce scofală!
Tare-i greu de nu ai școală
Moșului, ce să le-aducă,
de-atât scris parcă-s năucă;
și sunt bună, doar li-s mamă,
nici nu știu cum mă mai cheamă.
Doar vulpoiu-mi amintește
și pe sub mustăți zâmbește:
”Irină, scumpă Irină,
( Ah, uitam el e Costachi)
zi-i s-oprească la Kentucky,
de Crăciun vreau o găină.
05 Wednesday Dec 2012
ON THE WAY TO EGYPT
While falling in a doze going to Egypt down,
As if from sky he were struck,
Old Joseph a scream set up:
“Mary, the crown!
The Magi’s Emperor’s crown,
which they had brought into that box
that they had sculptured like a chest
and which up there I forgot in a great haste.”
Mary no answer gave.
While looking to the furthermost…
And like a hesitation, her dropped out tears
were falling down from her bright eyes,
the pain of her unuttered thought.
She closely pressed young Jesus in her arms
giving a kiss to Him high on His forehead,
right there where one day He’ll bear
His crown all made of thorns.
Translated in to English by
Muguraș Maria Petrescu
05 Wednesday Dec 2012
Posted in Poezii
ÎN DRUM SPRE EGHIPET
Cum moțăia în drumul spre Eghipet,
parcă lovit din cer,
Bătrânul Iosif scoase-un țipet:
”Marie, coroana…
Coroana de la magi, de Împărat,
ce I-o aduse-n cutia de gomer,
sculptată ca sipet,
în graba mare am uitat!”
Maria nu răspunse.
Privea departelui departe…
A șovăire, lacrima prelinsă –
curgea din ochii ei senini
durerea gândului nespus.
Îl strânse-n brațe pe-Iisus
și-L sărută pe frunte,
exact pe locul unde va purta
coroana Lui de spini.
04 Tuesday Dec 2012
Posted in Poezii
Tags
CÂNTECUL DE LEBĂDĂ
– Tu, cine ești? , m-a întrebat olarul
râvnindu-mi lutul bun de tors pe roată.
– Eu sunt amarului amarul
din care noaptea cucuta se adapă.
Mi-e inima rudenie de ceapă,
bulb de otrăvuri groaznic de amare.
Eu lebedei, din ultima-i cântare,
îngân doar începutul –
sfâșietor de alb când se adună
din spuma răsăritului de lună
ce-și curge către timp amarul.
– Dă-mi inima, continuă olarul.
– Nu-i vremea încă;
Omul din Grădină
mi-a hărăzit paharul
spre dubla sete a durerii,
sărutul prea amar ce reciproc se bea
cu buze de lumină
‘naintea Invierii.
… și a plecat olarul
spre roata din cântarea mea.
30 Friday Nov 2012
Posted in Poezii
Tags
APOCATASTAZĂ
Doar privirea de copil dă
păpădiei semuire
împărăției Tale.
Desculță și săracă
e poate singura ta pildă
despre
a doua înflorire.
Cum trupul Tău
ne va cuprinde pe toți
în aceeași biserică?
Doar privirea de copil dă
păpădiei semuire
prin neînțeleasca pildă
despre a doua înflorire –
îmbrățișarea sferică.
30 Friday Nov 2012
Posted in Poezii
SIT TIBI LUX LEVIS
Țărâna-i ușoară?
Pe inimă
chiar și o mână-i destulă.
Aseară am văzut pe îngerul tău
scriind cu-o libelulă
în loc de condei:
Să-i fie lumina ușoară!
Apoi neștiind cum aceasta
se zboară
atinse cu-n vârf de aripă
oftatul –
o parte din basmul de tei
și-o parte din mine, cojit de țărână,
lumină ce fuse a ei.
30 Friday Nov 2012
Posted in Poezii
Tags
MI-A RODIT SOARELE
Și mie mi-au rodit
țarinile
cari ni le
răsfață buzele zării
cu șoapta albastră a mării.
Și mie mi-a rodit
înserarea
ca niciodată
sămânța otrăvii spre zodie sacră,
dar nu am pod
și nici lacră,
că bobul nu-i bun pentru pântec.
Semințele mele
sunt grăunțe de floare
pentru alte apriluri de cântec.
Stricați dughene, hambarele!
Sămânța de floare
o voi urca în cuvânt.
Azi mi-a rodit soarele
și-s mai bogat ca nime’.
Sunt florilor
și tată și fiu de pământ
și-oricărei străzi
dau, fără împrumut,
ca norilor,
renașteri de văzduh.
Doamne,
când vei veni de Florii
adă-Ți întreaga Treime,
pe bunul Tău Tată
și pe Sfântul Duh,
că astăzi mi-a rodit soarele
ca niciodată!
13 Tuesday Nov 2012
Tags
Betleem, Crăciun, Dumnezeu, Iisus, lumină, Maica Domnului, poezie, Steaua Magilor
ICOANĂ DE CRĂCIUN
Maica Domnului,
precum luna plină înflorind,
zâmbește deasupra Lui,
cum numai o mamă
poate să fie colind.
Oare ce o fi visând
de s-a întors spre ea,
cu mânuța
agățându-se de-un canaf?
Boul suflă deasupra Lui
mireasma de flori
din neamul celor ce se aduc
în Vinerea Mare pe epitaf.
Steaua a purces să se culce
în poala lui Dumnezeu.
”Dormi, Puișorul meu,
primăvară dulce…”
Maica Domnului
veghind,
precum luna îngândurându-și crinii,
îi acoperă piciorușul dezgolit
cu-n sărut,
cum numai o mamă poate fi
nu numai colind,
dar chiar născătoarea Luminii.
09 Friday Nov 2012
08 Monday Oct 2012
Posted in Poezii
Tags
CHENOZĂ PENTRU PUII DE RÂNDUNICĂ
Drumul,
spre unde lucrau prășitorii,
părea dincolo de zare –
margini și de cer și de lume,
pe unde toamna
își scutura și frunza și cocorii.
Era lung, că nici lungul
nu știa mai departe apusul s-alunge.
Numai pe acolo se putea ajunge
la Podul Înalt
pe unde se trecea pe tărâmul
celălalt.
Jos,
în străfund,
credeam că se ascund
balaurii, că vrăjitoarea slută
solomonește apa fierbând în ulcică:
”Hai înapoi, hai acasă bunică!”
”Nu-ți fie frică”,
mă mângâia bătrâna zicând:
”că Maica Domnului ne-ajută!”
Se numea șipotul La-Niță,
unde luam răcoarea în ulcior
și chiar în mijlocul pierdut în răzor
era o troiță
înfiptă-n răscruce.
Acolo plângea Maica Domnului
cu Doamne-Doamne pe cruce.
Trandafirii sălbatici cadelnițau
din floarea-nroșită-n apus
din vecernii,
iar gladiolele cu ochii în sus
cântau în genunchi ca la denii.
”Fă semnul crucii”, aud și acum pe bunica
și mă-nvăța ce să zic, dar în șoaptă.
Eu îi arătam unde și-a făcut schitul
rândunica,
exact sub streașina de icoană.
Doamne-Doamne
își aplecase capul în jos
mai mult, spre partea dreaptă,
să nu-i rănească rândunicii
puii din cuib
cu spinii din coroană.
dumitruichim 