21 Saturday Sep 2013
Posted in Uncategorized
U-L-M
Copacii grădinilor voastre
au atât de multe vocale!
Auzi-le, cât de vesel, cântând:
ci-re-șii, ca-i-șii și me-rii
și pru-nii!
Numai eu – una singură.
În rest, sunt numai tăcere de ulm
cu gust amar
din drojdiile mătrăgunii.
*
O singură pâine pe masă.
În rest, așteptare… Și seară
ce se urnește
îngrozitor de greu.
Omul Ocărilor,
fugărit ca tâlhar,
a frânt în două vocala amară
și-a dat fiecărui pescar:
Acesta este Trupul Meu,
copiii Mei și-ai mărilor!
21 Saturday Sep 2013
Posted in Poezii, Uncategorized
KAIROS
Să nu răspunzi morarului
la insistenta-i întrebare
când treci pe lângă roata lui.
Adu-ți aminte
că drumul omului
e luat cu împrumut
de la soare.
Aseară,
spicele lui se-ncovoiau de lumină,
cu bobul fără apus,
și soarele
m-a chemat și mi-a spus:
– Dă-mi împrumutul
și să urcăm la Ultima Cină!
21 Saturday Sep 2013
Posted in Poezii
TEODICEE
A doua Venire
va fi înfricoșată.
De va fi judecată,
prefer să nu știu.
Fiul Omului
mă va lua de mână
zâmbindu-I:
”Tată,
Ți-am adus pe al doilea fiu!”
19 Thursday Sep 2013
Posted in Poezii
CALIGRAFIE
Toamna cui, toamna cui
frunzei mele vrei să-i spui?
Toamna lui? Toamna ei?
Parcă am trăit un tei
limpezindu-mă-n tăceri
unde-ascunzi pe azi sub ieri.
– Doamnă, ești cumva ce știu?
– Suflă-n lampă că-i târziu!
21 Wednesday Aug 2013
DOAR PIETRE PENTRU CRITICI, EU ȘI RÂUL…
”Nici glorie, nici aur, nici țarină, nici turmă?”
Diacul iar insistă: ”dar ce-ai să lași în urmă?
Inele, giuvaiere,safire prin sertare?”
”O, nu! Doar acest cântec din tot ce-a strâns penelul.
Sunt mai bogat ca râul, cu pietre de tot felul;
dați fiecărui una ( când voi pleca din luncă) –
atât de-ndemânatic, la fix când se aruncă,
poemul să nu-mi spurce cumva vreo bocitoare!”
21 Wednesday Aug 2013
Posted in Poezii
MAHRAMA FRUNZELOR DE TOAMNĂ
Florind târziu, toamnatic greșește iar săpânța,
ca mine altădată necugetatei fapte
când am deschis Scriptura cu moartea și sămânța
exact unde-a fost semnul spăimântului de moarte.
Târziului dă florii povața mea și frica:
mahrama-ți sângerată, ascunde-o Veronica!
21 Wednesday Aug 2013
Posted in Uncategorized
CRUCE DE POM ÎNFLORIND
Că fericiți flămânzii că se vor sătura?
Cum să mă satur, Doamne, că-altfel de-altfel mi-e foame?
Cerșind un vers de-odihnă din răstignirea Ta,
mi-e pomul bun de cruce, zburătuit de poame.
Măcar odată-n moarte sprea-mi fi cu gloata semnul,
îl vor tăia în grabă, dar jilav fiind lemnul
le va sfida coliva, căci aiurind minunii
va lăstări din slove povestea mea și-a lunii.
21 Wednesday Aug 2013
Posted in Uncategorized
GIUVAIERGIULUI ZARAF
I-am fost luminii robul și-n slavă și-n osândă,
sprințarul joc pe muche să-l prind când lui își scapă,
de parcă mie însumi un altul stă la pândă,
năluca să i-o-nhațe când flăcări bea din apă.
Hipnotic ochi de șarpe în mitră sau tiară,
bob în inel – sigiliu, rouă-mpietrind luciri,
mi-am fost deopotrivă și victimă și fiară,
deochiul din ispită sporind tămăduiri.
Ce-o fi mărgăritarul că firea-n el mi-adun?
Îl știi că dăscălirii mi-ai fost giuvaiergiu.
Cum lași să-mi cadă steaua? In ce vrei să Ți-o pun?
că spinii din coroană cam pe derost Ți-i știu.
Mai uit-o-n cer, Cuvinte, ștergând din geană bobul,
până termin urcușul luat de-a împrumutul!
De n-ai întors lui Iuda, dă-mi mie-atunci sărutul,
c-am fost luminii Tale de-o viață-ntreagă robul!
15 Thursday Aug 2013
Posted in Uncategorized
ORFEU MERGEA CU FAȚA ÎNAPOI
Lui Florica Bațu Ichim la trei ani orfeici
”Eu știu, grăi Euridice,
un loc ce moartea nu îl știe.
Ascunsul cheii l-am aflat
și-o am chiar eu.
Orfeu,
nu te opri din cântec, nici aripei popas,
că numa-n nepătrusul lui
rămas-am ce-am rămas –
eternul sărutându-l pe altoi!
Simți gustul primului sărut?”
Orfeu,
care mergea cu fața înapoi
cum moartea-i poruncise:
”De-o vrei,
să nu te-oprești
până ajungi afară!”
Deodată,
uitând blestemul
se opri în fața ei
și amândoi
setoși se-mbrățișară…
…dar s-au pierdut,
unul mereu în altul,
sorbind
lumina tălmăcită de un cântec,
sărut după sărut.
DUMITRU ICHIM
Kitchener, Ontario
15 Thursday Aug 2013
Posted in Poezii
ZIUA DE NAȘTERE SPRE MOARĂ
Sărac fiind cu duhul, pe-ascuns cârpindu-mi graiul,
mi-am pus în vârf hambarul unde sfârșește paiul.
Nu mă cunoaște crinul – stema-n peceți de slavă,
și-s ocărât de ornic că tot ce-am strâns e pleavă.
Dar chipul Tău, Cuvinte? Luminii Tale – robul,
agonisita-mi zestre în scrin Ți-aduce bobul.
A fost vreo întrebare să n-o-nghimp la răscruce?
Vezi cum se-apleacă spicul? Ca Rodul Tău pe cruce.
Tu ce scrutezi în cuget chiar umbra din rărunchi,
nu-mi treier hălăciuga, cu bobul îngenunchi:
– Îngăduie rostirii polenul de făină,
o să-ntârzie Fiul și-i ultima lui Cină!
