IMG_2363

ZIUA DE NAȘTERE SPRE MOARĂ

Sărac fiind cu duhul, pe-ascuns cârpindu-mi graiul,
mi-am pus în vârf hambarul unde sfârșește paiul.
Nu mă cunoaște crinul – stema-n peceți de slavă,
și-s ocărât de ornic că tot ce-am strâns e pleavă.
Dar chipul Tău, Cuvinte? Luminii Tale – robul,
agonisita-mi zestre în scrin Ți-aduce bobul.
A fost vreo întrebare să n-o-nghimp la răscruce?
Vezi cum se-apleacă spicul? Ca Rodul Tău pe cruce.
Tu ce scrutezi în cuget chiar umbra din rărunchi,
nu-mi treier hălăciuga, cu bobul îngenunchi:
– Îngăduie rostirii polenul de făină,
o să-ntârzie Fiul și-i ultima lui Cină!

Advertisements