CRUCE DE POM ÎNFLORIND

Că fericiți flămânzii că se vor sătura?
Cum să mă satur, Doamne, că-altfel de-altfel mi-e foame?
Cerșind un vers de-odihnă din răstignirea Ta,
mi-e pomul bun de cruce, zburătuit de poame.
Măcar odată-n moarte sprea-mi fi cu gloata semnul,
îl vor tăia în grabă, dar jilav fiind lemnul
le va sfida coliva, căci aiurind minunii
va lăstări din slove povestea mea și-a lunii.