Orpheus-and-Eurydice-2

ORFEU MERGEA CU FAȚA ÎNAPOI

Lui Florica Bațu Ichim la trei ani orfeici

”Eu știu, grăi Euridice,
un loc ce moartea nu îl știe.
Ascunsul cheii l-am aflat
și-o am chiar eu.
Orfeu,
nu te opri din cântec, nici aripei popas,
că numa-n nepătrusul lui
rămas-am ce-am rămas –
eternul sărutându-l pe altoi!
Simți gustul primului sărut?”

Orfeu,
care mergea cu fața înapoi
cum moartea-i poruncise:
”De-o vrei,
să nu te-oprești
până ajungi afară!”
Deodată,
uitând blestemul
se opri în fața ei
și amândoi
setoși se-mbrățișară…

…dar s-au pierdut,
unul mereu în altul,
sorbind
lumina tălmăcită de un cântec,
sărut după sărut.

DUMITRU ICHIM
Kitchener, Ontario

Advertisements