”The green, green grass… Odihnei loc, verdeții,
Unde durerea nu-i și nici suspinul…
Așa pe nas cânta-mi-or cateheții,
Dar eu aș vrea de ochii-ți, ca pelinul,
Tot verdele, de tristul lor, subțiu-l
Ca aburul pe unde, în risipă.
Lăstunul cardinal mi-o aduna târziul
Cu flacăra ce-o poartă în aripă.
Au vei zâmbi când mi-oi preface lipca,
Tot mincinos, să-ți fur și mort sărutul?
Îți las în diată tot ce-am strâns cu scripca,
În vinul roș să mi se spele lutul.”
…Cam astfel mă plângea acordeonul,
Când m-a întors din cale telefonul!
dumitruichim 