Apele și cu păunii
mi-adormeau pe hoața lunii:
”Dormi, trag clopotul de rază
vis din mugur s-ai de pază.
Dormi, ca steaua în smaraldă
când în umbra ei se scaldă.
Dormi, ca răsuflatul ierbii
când îl beau cu ochii cerbii…

Obosit e nucul, credu-l,
tot cercând să-adoarmă iedul.
Macu-nfofolit în rochii
și-a-nchis sufletul și ochii.
Somn din stea izvorul beu-l
să-și adape curcubeul.

Unde-o fi ultimul tril?
După vis, tiptil, tiptil,
somn ușor, pe ape line,
către ea acuma trecu-l:
Nani, vis de mărgărit…”

– ”S-o crezi tu c-am adormit,
zise hoața. Stinge becul
și-aide fuga lângă mine!”