Foto: Iisus, sec. IV, pictura murala in catacombe

Nu doar să-ajungi pe prispă, ci-n nevăzut amar, zări
Ne urcă la gâlceava cu libera voință.
De mi-ai fi dat s-am chipul celui mai mic din zarzări,
N-aș fi fost ars de dorul ce-n Tine-și vrea ființă.

Cu ram bogat în floare – un templu-n liturghie,
Averilor luminii dezmugurind tezaur.
De i-ai fi dat și suflet, ca în caligrafie,
Întreaga Ta scriptură ți-aş fi înscris-o-n aur.

Lungi, slujbelor de seară, o toamnă acatistă!
Precum în cer și-n creangă, voit binecuvântul…
La cârcotirea vorbei – privirea-Ți și mai tristă:
”Tu nu-nțelegi ce-nseamnă Unul Născut, Cuvântul?

Că tu, cu cheia morții cercând voroava firii,
Descoperit-ai Ușa, alt nume dat Iubirii”.