Rău, strâmb, colțos, cucută și cuantic de mi-e toana!
Dacă-mi privesc oglinda, întreb cine-i străinul.
Nu știu de anotimpul ce schimbă-n floare spinul,
Nici înger, cu minune să-mi limpezesc bulboana.

Dulcegăria gloatei, nu iadu-mi ia chiria,
Răscrăcăcindu-și mierea cu muște năclăiate,
Că tot mai hâdă-i lumea slăvind păducheria!
Dă-i inimii odihna, atât, singurătate!

N-au spus că și Tu-ai demon? Dacă-ai greșit cu lutul.
Ai preferat în cuie ca palma să-și ia greșul.
Iubire-s beat de Tine, că-i un abis durutul!
Mormântu-i gol…În suflet mi-a apărut cireșul.

Către Emaus mintea, ca pâinea mi-i străină.
De ce n-o frângi în două, să gust din ea lumină?