Durerea nu-i durere de-o orchestrezi cu surle.
Ea-n lacrimă-și zidește întorsul greu în fire…
Țipa la Tine unul, să pipăie, să urle,
C-ar fi poftit să vadă cam cum apari, Iubire.

Voiai cu ferăstrăul, om, să-I croiești veșmântul?
Asemenea-I ca gândul ce foarfecului scapă.
Copită, ghiare, coarne, chiar dacă n-are, vântul,
Cu timpul și cu moartea pe toate-n colb le-ngroapă.

A dragostei măsură, tu-mi ceri a câta oară?
Spini sângerând în stemă, ce poate ști cântarul?
Nu-mi judeca lăuta ce-n dor lumini măsoară,
Sărutul nu e-n buze, deși în lut e jarul.

Îndrăgostită, Roata îi cântă de iubire
Argilei, spre ulciorul cu vin de răstignire.