Profet se face lemnul când sâsâie în vatră;
Bolmoaje pe tăciune, blestem din iad storcând…
Pe mâna ta inelul, cu ochi de șarpe-n piatră,
Ispitei stă de pază păcatului de gând.

Acum vreo cinci milenii, prin moarte-a fost sărutul?
A spini mi-ai scris argila cu focul cuneiform.
Eu ți-am furat văzduhul să-l împietrească lutul,
Sculptură altor ape, care nici azi nu dorm.

Cu brațul plin de strune, fugi de otrăvuri, dar bei
Din stihul care arde.Domneai la Eufrat…
Ocnaș în propriu-mi cântec, tu- gratiile harpei!
N-a fost pe-acolo raiul ce-n noi s-a scufundat?

Azi nu mai ești zeiță. Închis ți-ar fi și cerul,
De n-aș fi scris în cuie, pe glodu-mi ars, Sumerul!