Nu judecați ramul
când frunzele-și îngână-n despletire,
pe umeri de ape,
descântec ce se-ntoarce în descânt.
Cuvânt când arunci, fii atent,
din tâlcul ascuns te condamnă.

Dacă o singură dată
nu ai fost copac
cum ai putea să vorbești de iubire?
A iubi
începe cu verbul de toamnă
când te destramă
din frunză tot ce fost-ai pământ,
plătind cu-nchipuiri din aur
podul ce-l treci,
din tine dându-i vamă.

Dacă o singură dată
nu ai fost copac
cum ai putea să vorbești de iubire?
Lăsați-i copacului
dreptul de mire.
La ora de nour aleasă,
după cântecul stins în vocale
i se vor umple toate brațele goale
cu cea mai frumoasă-nflorire –
cântecul alb de mireasă.