Odată
a fost ca niciodată
doar pentru cei din poveste,
dar pentru noi, nimeni nu știe,
odată s-a întâmplat ca să fie
cu adevărat numai odată.
In fiecare an luna
sărutul nostru odată ni-l fura pentru meri
să-i învețe-nflorirea
albului sfânt fără umbră de ieri.
Ultima oară
vorbind de o lumină
ce-o toarce lutul prelung din ocarină
mi-a spus să nu mă supăr,
dar și al nostru-odată
a fost ca niciodată…
Și a plecat cu el.
Brazii șușuteau peste izvor,
psalm înalt ce doar odată se îngână:
Cel ce o ține de mână
e Gabriel –
îngerul ei păzitor