IMG_4493

TĂCEREA PRIMELOR CUVINTE

Atât de proști am fost
și-atât de puri în toate,
ca primii oameni
dinainte
când nu erau cuvinte,
ci din privire și tăceri
se-nțelegeau
în limba florilor de meri.

Cum o fi fost tăcerea mea –
crai nou ori lună plină?
A ta,
în neastâmpăr de lumină,
către cuvânt făcu un pas,
dar tot tăcere a rămas.

…și totuși…
Tu ți-aduci aminte
când buzele tăcânde ne certară:
Prostuților,
cum n-ați știut de prima oară
tăcerea primelor cuvinte?

Advertisements