POETUL IOV ȘI CĂLIMARA LUI

Intre Cel Veșnic

și Purtătorul-cu-împrumut-de-veșnicie,

pe Iov

se rânduise șahul să se joace.

Oare-o fi fost o primă încercare

ca între ei să facă pace?

Șăgalnic iscoditul?

Credinței?  – urcușu-i și mai greu!

Ce-i sigur doar, că Izgonitul

avea pârjol la rânză de jarul bănuielii:

”Au nu cumva a lumii – cheia !

în Iov o fi ascuns-o

Dumnezeu?”

Neadormitul vierme,

mereu,

a zvârcol de-ntrebare:

Cum să-i vâneze locul, cu vicleșug ca furii?

C-având în mână cheia, descuiatul,

capcană-ntinzi pe sub frunziș Scripturii

că  rob cu funia prinzându-L

ți-L faci să-ți joace după-asemănare.

Neprevăzut de clar fu marele secret –

era în față cheia – numai o mutare!

Și cel cu piese negre n-a-nțeles

că prea adâncul Cuvânt de nepătruns

avea   oglinda-n care, pe ascuns,

venea în Iov să se-odihnească,

Lumină spre Lumină, ca Poet.

Neprevăzut de clar fu marele secret,

că dacă firul este curgere spre ghem

unde-ar putea Cuvântul să-și ascundă cheia

decât sub pragul propriului poem?

   

                            ***

Cum nu putea pe Iov ca să-l ucidă,

așa-i făgăduise

Celui Prea Veșnic de pe tron,

în fiecare noapte pe furiș

Satan îi trimitea un scorpion

să-l muște cu otrăvi de îndoială,

veninuri proaspete

neîncercate-n litera amară.

”O, Doamne, zise Iov, îți mulțumesc

că-ai dat  singurătății mele

un oaspete!

Si câte daruri mi-a adus –

o-ntreagă călimară

de cerneală!

Nimeni pe Iov, poetul,

de azi nu-l poate plânge,

că iarăși sunt părinte cuvintelor de viță,

cerneluri rare am pentru peniță,

și chiar și scorpionul  de târg e mulțumit

în schimbul unor picături de sânge

ce-i dau la asfințit.

                      ***

…și-a fost o noapte ca amarul nucii,

când inima ca melcul ți se strânge.

Satan pe noul Iov îl blestema cu ură

că-n șahul ce-l jucase pentru Iov cel vechi,

Regele Alb și Logos făcu atunci mutarea

neașteptată, că Poetul crucii

își puse trupul Lui ca semnătură –

pentru-n poem părut a fi uitat

pe tabla cu alb negru

cu picături de sânge.

… și-a fost o noapte ca amarul nucii

când inima ca melcul ți se strânge.