IOV PROFEȚEȘTE DESPRE  OMUL SUFERINȚEI

 

 

”Mă doare precum lemnul

sub dinte de gealău,

iscoditorii care vin ca să mă vadă,

iubirii Tale când îi sar la sfadă

că ai simți plăcere

în bici pentru cel rău

și răzbunării Tale c-aș fi semnul.

 

Mă doare până în rărunchi,

că după fierea lor ce clocotește grabnic

îți pun în mână furcă și harapnic!

 

Cum mă luai odată pe genunchi

și mă săltai pe el zicând că-i șea,

Te-mbrățișam și Te pupam pe față;

să nu ne prindă mama în hârjoană,

mă mângâiai pe păr

făcându-mi semn: cuminte!

și Te duceai la locul Tău

ca zugrăvit dintotdeauna în icoană!

 

Prea Bunul meu Părinte,

de ce sunt răi și-ți mâzgălesc

iubirea Ta cu hula răzbunării?

I-auzi cum clevetesc

la colț de iarmaroc necazul meu?

Cu câtă poftă-n buzele betege

își sug chiștocul din cucuta urii:

Nu-l iartă Dumnezeu

că numai fărdelege

avea pe mâini și-n cufere:

să sufere, să sufere!

Dreptății Lui  – cu spurcăciuni și zoaie,

cotonogește-l Savaoate și-l ogoaie

pedeapsă cu pedeapsă!”

                              ***

Si dincolo de Marea Moartă

pe Iov cel Nou duceau la răstignire

că-aduse blasfemie și cuvântu-i greu

că s-a numit pe sine Dumnezeu,

dar altfel, care pe toți iartă,

iubind pe oameni fără de măsură

și neștiind

chiar și pe cruce, cum să facă

pe Dumnezeu să tacă,

îi îndesau buretele în gură,

până-n gâtlej

cu patimă și ură.