Ce frumos
o fi-n mâinile noastre
când sunt împreună?
A mea este stânga
a ta e lumina,
și-n mâinile noastre
e noapte cu lună.
Oare
sfioasele mâini
acum ce își spun?
Mâna mea îi așează
gulerașul alb de lăstun,
și amândouă
se-mbrățișează
din nou,
de parcă de-o veșnicie
nu s-au văzut
și se topesc
de-al dorului
subțielnic ecou.
Sst! Mâna mea
i-a spus că i-e dragă
și i-a furat un sărut.
Mâna mea e-acum cerul!
A ta este marea
cântându-și cărarea,
de flăcări jucate-n arginți,
numai de lună știută.
Sst! Mâinile noastre
din nou se sărută.
Crezi că fără de noi
pot să fie
de-ajuns de cuminți?
dumitruichim 