24 Tuesday Dec 2013
BETLEEM
Mai subțire decât dorul
ghiersu’ e.
Aproape șoaptei spuse
îngerii zboru-l !
Precum lumina în ceară,
se-nghesuie
măcar c-o privire să-L soarbă.
Printre ei un păstor
are în brațe un nor
adus de sus, de la stână,
coborându-și runcul.
Pruncul
e gata să adoarmă
ținând în mână,
ca pe o floare,
degetul mic al Sfintei Fecioare.
24 Tuesday Dec 2013
CANDELA DE SUB COLIND
Am văzut în noaptea de Crăciun
candela pâlpâind,
aproape să se stingă.
N-o fi fost vreun înger
răsuflând cu greu
de-atâta colind
și doar două aripi
din el înflorind?
Nu, s-a speriat!
Duhul Sfânt lumină
a-nceput să ningă –
cântec lin de leagăn
visul să-I atingă.
Săracul Prunc din icoană!
Prin somn atât de greu a oftat
că era aproape
candela s-o stingă!
24 Tuesday Dec 2013
Posted in Uncategorized
SĂ NU-NTORCI PAGINA ALBĂ
De prin verbe,peste lunci,
la fel ninge ca atunci,
peste lunci și peste peste…
Locuiam într-o poveste;
Moș Crăciun cu cerbii lui,
( Taci, la nimeni să nu spui!)
când dormeam, din vis – minune
( Taci, de asta nu mai spune!)
bradul – raiul înflorea!
( Taci, că nu era așa!)
– Cum? Da’ nu a fost odată?
– Ba a fost, dar niciodată.
– Unde-i Moșu’ din colindă?
– Nu-i deschide, e-n oglindă
și te-așteaptă ca atunci
când îi gângureai de ”balbă”.
Las’ să ningă, las’ să ningă
peste verbe, peste lunci.
Nu-l lăsa să te atingă
întorcând pagina albă!
24 Tuesday Dec 2013
LIMBA FULGILOR DE NEA
Iți amintești ninsoarea de Crăciun,
după solemnul cu: ”In vremea-aceea…” ?
Pe-atunci și brazi și pruncii lor
vorbeau asemeni ca și noi
pierduta limbă-a fulgilor.
Și tâlcul ca o pasăre
zbura albastru prin tăceri,
până-n străfund
tăcerilor.
Să fie înger clopotul de brad
nins se lăsa și înflorea cu noi
pierduta limbă-a merilor.
Îți amintești scrisoarea de Crăciun
după solemnul cu: ”In vremea-aceea…” ?
Azi bradul e cu noi, dar pus în colț;
pe tăietura lui cum de uitarăm cheia?
Ne-ar fi deschis acel atunci din taine,
fluent vorbind în limbi de fulgi și măr
ce ning și astăzi ca în vremea-aceea,
dar pe cărări pierdute și pe haine.
24 Tuesday Dec 2013
Posted in Uncategorized
NOAPTEA AJUNULUI
Copiii dorm
cu visul lor sporind
plăpânda răsuflare
a candelei din colț.
Ecouri din colind
se-aud în noaptea sfântă
pâlpâind
vocala literei de foc.
Miroase a colaci, a pâine coaptă
și-a amintire veche
uscată-n busuioc.
Bătrânul Iosif
spune ceva Fecioarei,
dar foarte-ncet, în șoaptă.
Se-ntoarce apoi tiptil,
cu o găleată plină
asinul să-și adape.
N-a trebuit prea departe să meargă
pentru unda lină
povestită de ape;
afară
steaua-ncepuse să curgă de-aseară
pe șipot colind de lumină.
24 Tuesday Dec 2013
Posted in Uncategorized
FLORILE DALBE, FLORI DE MĂR
Întâi
vocalele s-au limpezit tăcerii,
până când toate cuvintele
au căpătat înălțime străină,
atât de albastră,
că, printre ele, merii
deprinseră gust să-nflorească
zbor spăimântat de lumină.
După aceea fulgii
m-au învățat
nespusul alb de taină fără umbră,
că fără să-mi dau seama
am început să ning și eu
în limba tăcerilor albe.
De fapt, Dumnezeu,
la rândul Lui
ne-nvățase omeneasca
de la Fiul care
gângurea după Maica Domnului
vocalele albe
ale somnului,
din florile dalbe…
Și apoi
Dumnezeu Tatăl
a început să ningă peste noi.
16 Monday Dec 2013
Posted in Uncategorized
CÂND ANIMALELE VORBESC
In noaptea de Crăciun nimeni n-asculte
ce animalele vorbesc!
Lăsați să se audă numai corul îngeresc,
fluierul de păstori,
mai ales, dar totul
asurzitor de tare!
Aduceți pe prispă
colindători
din vremea vremii ce-o rechem,
când drumu-i tot mai lung
spre Betleem.
In noaptea de Crăciun nimeni n-asculte
ce animalele vorbesc.
Aceeași iesle.
Pruncul, Maria și Iosif cel Bătrân.
Miroase-a aleluie și a fân,
iar boul suflă
căldura din poieni și toată floarea runcului
deasupra Pruncului.
07 Saturday Dec 2013
DUHUL STEJARULUI DIN MAMVRI
Vecin cu veacul și cu fagul,
stâlpul acesta de altar,
anul trecut a fost stejar.
Dulgherul
i-a descântat cu dalta și briceagul
numai șoptiri ce le-nflorește cerul,
și-n încrustări din psalmul sfânt –
cuvintele.
Stâlp pentru Sfânta Sfintelor.
Dar când singurătății lui rămâne
se-ntoarce spre icoana din Mamvri
și pe cei trei,
scăpați de focul dunii,
hoțește îi adapă,
precum odinioară,
prin îngăimarea frunzelor păgâne
de freamăt crud și răcoros de apă,
cântec lumesc din care n-a sorbit
nici buza lunii.
07 Saturday Dec 2013
ERAU ÎNDRĂGOSTIȚI…
Erau îndrăgostiți
și niciodată n-au știut
câți ani lumină-au înflorit
până la primul lor sărut.
De fapt, lumina n-are timp,
precum nici cercul
să bea nu poate propriul început.
Erau îndrăgostiți
și niciodată n-au știut
că veșnicia
lumină e ce își înghite seara
când numărul se naște pe afară.
Dar înțelepții i-au mustrat
că timpul nu-l cinstiră din pahară:
– Nu știți că numai cioara
viața și-o măsoară
nu cu lumina, ci cu prăjina sutelor de ani?
– Nu știm,răspuns-au sub castani
și ridicând din umeri,
din nou s-au sărutat.
07 Saturday Dec 2013
Posted in Poezii
DICȚIONAR
”A săruta – sărutare:
A te atinge cu buzele
în semn de respect,
de prietenie,
de umilință,
sau
ca manifestare erotică.”
…dar nici acum nu am habar
cum singuri ne-am trezit
în clasa, (care de liceu?)
că am rămas
doar numai tu și eu
și băncile cuvintelor de lemn
din reflexiv dicționar.
Oare a fost din întâmplare
de am călcat pe timp?
A fost un greș
ce strune-i fură raza și-o îngână?
Tu m-ai luat de mână,
dar nu ne-am sărutat.
Cu ochiul mi-ai făcut un semn –
copacul, pânditorul de la geam,
uitând de sine însuși a-nflorit cântând,
exact ca noi,
pe-aceleași note albe de cireș.
